ICCJ. Decizia nr. 5471/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5471
Dosar nr. 3894/2003
Şedinţa publică de la 21 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 3 aprilie 2002, reclamanţii S.M.M., S.A. şi S.Ş.O. au chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SA Deva solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la măsuri reparatorii în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea imobilului revendicat, prin acordarea de acţiuni la valoarea menţionată, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea cererii se arată că pentru imobilul revendicat, înscris în C.F. nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742, 743, reclamanţii au adresat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtei SC F.R. SA Deva, care prin scrisoarea nr. 200 din 27 februarie 2002 a comunicat faptul că societatea comercială în cauză s-a privatizat şi, prin urmare, prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în această situaţie.
Pârâta SC F.R. SA Deva a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timişoara, arătând că Statul Român reprezentat de această instituţie a vândut pachetul majoritar deţinut la societate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. AR 51 din 13 octombrie 2000 şi, faţă de această situaţie, reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1868 din 7 noiembrie 2002 a admis acţiunea, a dispus restituirea către reclamanţi a cotei de 6/10 din imobilul înscris în C.F. nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742, 743, preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949 şi a respins cererea de chemare în garanţie a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul a fost proprietatea antecesorilor reclamanţilor şi că, în aplicarea Decretului nr. 134/1949, cota de 6/10 parte din acesta a fost naţionalizată şi trecută în proprietatea Statului Român şi în administrarea directă a O.F.R. Cluj, imobilul fiind deţinut în prezent de SC F.R. SA Deva, societate cu capital privat.
Mai reţine prima instanţă că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este obligată să-l restituie în natură persoanelor îndreptăţite.
Cu privire la respingerea cererii de chemare în garanţie, se arată în motivarea sentinţei că, sucursala R.V. Timişoara a A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală pasivă, fiind lipsită de capacitate civilă.
Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta, susţinând că în mod greşit tribunalul a reţinut faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, Decretul nr. 134/1949 fiind emis în temeiul şi cu respectarea Constituţiei din 1948, precum şi faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 312/A din 3 aprilie 2003, a respins apelul ca nefondat, reţinând, în esenţă, că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, situaţie în care persoana îndreptăţită trebuie să urmeze procedura reglementată de art. 21-25 din Legea nr. 10/2001 şi nu pe cea prevăzută de art. 27 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta SC F.R. SA Deva, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, în mod eronat instanţa de apel a reţinut în motivarea hotărârii, faptul că preluarea imobilului în cauză de către Statul Român în baza Decretului nr. 134/1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare este o preluare fără titlu valabil şi că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, când, de fapt, aceste dispoziţii ale legii sunt aplicabile în speţa de faţă, instituţia implicată în privatizare, A.P.A.P.S. fiind cea în măsură să soluţioneze cererea reclamanţilor.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei SC F.R. SA la despăgubiri, respectiv, la măsuri reparatorii în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea bunului revendicat, destinaţia bunului fiind aceea de farmacie, prin acordarea de acţiuni la valoarea menţionată, invocând în drept prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a dispus restituirea către reclamanţi, în natură, a cotei de 6/10 din imobil, preluată de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949, deşi în considerentele sentinţei aceasta reţine că persoanele îndreptăţite la restituire au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Soluţia a fost menţinută de curtea de apel, prin respingerea apelului declarat de pârâtă.
Aşadar, instanţele au soluţionat acţiunea cu nesocotirea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., acordând reclamanţilor cota din imobil ce a fost naţionalizată, în natură, când aceştia au solicitat măsuri reparatorii constând în acţiuni în valoare de 2 miliarde lei reprezentând contravaloarea imobilului revendicat.
Or, instanţele trebuiau să se pronunţe raportat la obiectul acţiunii reclamanţilor, la temeiul de drept invocat de aceştia, ce nu a fost modificat după data introducerii acţiunii şi la concluziile puse cu ocazia judecării în fond a cauzei, la termenul din 7 noiembrie 2002, când reclamanţii au solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de dezbateri aflată la dosar.
Faţă de cele ce preced, se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe în limitele investirii sale, fără a depăşi cadrul procesual stabilit de reclamanţi si respectând, astfel, principiului disponibilităţii în procesul civil.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va dispune şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului, în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
De asemenea, la rejudecarea cauzei, instanţa de trimitere va avea în vedere dispoziţiile art. 2.1 A din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care prevăd că imobilele ce cad sub incidenţa unor acte normative de naţionalizare, printre care şi Decretul nr. 134/1949, sunt considerate ca fiind preluate cu titlu, în măsura în care s-au respectat condiţiile stabilite de acestea.
În fine, cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte susţineri ale pârâtei, învederate prin motivele de recurs, precum şi apărările şi dovezile invocate de părţile în proces.
Faţă de considerentele menţionate, recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva împotriva deciziei civile nr. 312/A din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6286/2003. Civil. Retrocedare - lg. 33/1994.... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
