ICCJ. Decizia nr. 5517/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5517
Dosar nr. 4314/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 24 iulie 2001, L.N. şi H.N. au cerut D.S.J. Covasna, în principal, restituirea în natură şi în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru imobilul-casă de locuit, înscris în C.F. Sfântu Gheorghe.
Prin dispoziţia nr. 5 din 14 octombrie 2002, D.S.P.J. Covasna, a respins cererea cu motivarea că, pe de o parte, imobilul a fost trecut cu titlu în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974, iar pe de altă parte cei în cauză nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent întrucât au primit despăgubiri, potrivit tratatelor internaţionale la care România este parte.
La 28 octombrie 2002, L.N. şi H.N. au contestat această decizie solicitând instanţei în contradictoriu cu C.J.A.M. Sfântu Gheorghe, prin D.S.P.J. Covasna, să dispună obligarea pârâtei, în principal, de a-i restitui în natură imobilul şi în secundar, de a stabili măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti.
Ulterior, la 14 noiembrie 2002, reclamanţii şi-au precizat cererea în sensul că solicită doar restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 152 din 26 februarie 2003, a admis cererea, a anulat Dispoziţia nr. 5 din 14 octombrie 2002 emisă de pârâtă şi în consecinţă a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, sub nr.top 2017/2/1, casă de locuit P+2 cu o suprafaţă construită de 86 mp, către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât persoana juridică deţinătoare, C.J.A.M. Sfântu Gheorghe, este o unitate ce funcţionează pe principiul autogestiunii, conform art. 1 din Ordinul nr. 33 din 14 ianuarie 2001, emis de Ministerul Sănătăţii.
Ca atare, a apreciat instanţa, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, impunându-se restituirea în natură a imobilului către persoanele îndreptăţite.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 53/Ap din 10 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
În cauză, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul C.J.A.M. , reprezentat de D.S.P.J. Covasna.
Invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, prin aplicarea şi interpretarea greşită a legii, recurentul a susţinut în esenţă că deşi, în cauză, s-au făcut multiple referiri la despăgubirile primite de reclamanţi pentru imobilul în litigiu, în cuantum de 17.300 mărci germane, nici una din instanţe nu a luat în considerare acest aspect, esenţial soluţionării pricinii.
Recursul se priveşte ca fondat, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din acest act normativ.
Textul instituie deci, una din excepţiile de la regula vocaţiei generale la restituire, pentru imobilele care fac parte din domeniul de aplicare a legii.
În speţă, imobilul situat în municipiul Sfântu Gheorghe, a fost trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 185/1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular judeţean Covasna, în temeiul Decretului nr. 223/1974, urmare părăsirii ţării de către reclamanţi şi stabilirii definitive în Germania.
Din actele cauzei, rezultă că pentru acest imobil, N.L. şi N.H. au primit, la data de 5 august 1991, din partea Consiliului Landului Rosenheim, Germania, despăgubiri în sumă de 17.390 mărci germane, în baza acordurilor internaţionale încheiate de România, împrejurare necontestată de reclamanţi (dosar nr. 3048/2002 al Tribunalului Covasna).
Ca atare, urmare excepţiei peremptorii instituită de legiuitor prin art. 5 din lege, reclamanţii nu mai pot beneficia nici de restituirea în natură şi nici de măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, recursul urmează a fi a mărci germane, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate în cauză şi a respingerii acţiunii formulată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul C.J.A.M. reprezentat de D.S.P.J. Covasna împotriva deciziei civile nr.53 Ap din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr.152 din 26 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna şi respinge ca nefondată acţiunea reclamanţilor N.L. şi N.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5557/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5269/2003. Civil. Contestie legea nr.10/2001.... → |
|---|
