ICCJ. Decizia nr. 5269/2003. Civil. Contestie legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5269
Dosar nr. 9333/2003
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 1280 din 21 octombrie 2002 Primarul municipiului Târgu-Mureş a respins cererea formulată prin notificare de către F.I. având ca obiect restituirea în natură a terenului situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. nr. 10469, nr. top 2835/1/2 cu motivarea că petenta nu a făcut dovadă că a fost proprietara tabulară a imobilului sau că este moştenitoarea fostului proprietar, iar terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente dispoziţiile art. 8 din acest act normativ.
Prin contestaţia din 28 ianuarie 2003, precizată la 3 februarie 2003, F.I. a solicitat anularea dispoziţiei de mai sus şi obligarea SC A. SA Târgu-Mureş la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 349 mp.
Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 168 din 7 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă.
Prin Decizia nr. 104/A din 9 septembrie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, a admis apelul declarat de contestatoarea F.I. a schimbat integral sentinţa primei instanţe în sensul că a admis contestaţia, a anulat dispoziţia emisă de primar şi a stabilit dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca situaţie de fapt, instanţa de apel a stabilit că terenul în litigiu a constituit proprietatea antecesoarei contestatoarei, că prin Decizia nr. 835 din 28 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a statuat asupra calităţii contestatoarei de moştenitoare a fostei proprietare tabulare şi că terenul a avut destinaţie agricolă şi a fost trecut în proprietatea statului, fiind predat în administrarea RA A. Târgu-Mureş, care a construit pe teren un rezervor de apă cu capacitatea de 1.000 mc.
În drept, curtea de apel a hotărât că legea aplicabilă situaţiei juridice a terenului este Legea nr. 10/2001 în raport cu destinaţia actuală a terenului, iar nu cele referitoare la terenurile agricole din categoria cărora a făcut parte terenul în cauză anterior preluării de către stat, anume Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000.
În raport de arătata situaţie de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat îndreptăţirea contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
Primăria municipiului Târgu-Mureş, prin primar, a declarat recurs solicitând casarea deciziei din apel şi păstrarea sentinţei prime instanţe.
Încadrând recursul în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimata a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, prin aceea că pentru terenul în litigiu, care este intravilan şi pe care este amplasată o construcţie de utilitate publică locală, contestatoarea avea numai posibilităţile reparatorii prevăzute prin Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, iar nu beneficiul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, intimata a mai susţinut că dispozitivul deciziei atacate este incomplet, întrucât nu precizează că acordarea măsurilor reparatorii constituie obligaţia RA A. Târgu-Mureş.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 terenurile aflate în proprietatea statului şi în administrarea primăriilor la data intrării legii în vigoare, situate în intravilanul localităţilor, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, iar conform art. 42 alin. (3) din aceeaşi lege terenurile pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, nu pot fi atribuite foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
Se constată astfel că terenul preluat de stat de la antecesoarea contestatoarei, deşi era agricol la data preluării, a dobândit ulterior o altă situaţie juridică în raport de care a excedat măsurilor reparatorii reglementate prin legile fondului funciar, astfel că pe deplin legal instanţa de apel a statuat în sensul aplicării Legii nr. 10/2001, nefiind încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din această lege, cum greşit se susţine prin recurs.
Nefondată este şi secunda critică din recurs, dat fiind că recurenta nu este prejudiciată prin conţinutul dispozitivului deciziei atacate din moment ce nu s-a stabilit o obligaţie expresă în sarcina sa, ci doar îndreptăţirea contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent.
Eventual contestatoarea ar fi avut interesul de a cere pe calea recursului, pe care însă nu l-a exercitat, stabilirea tipului de măsuri reparatorii prin echivalent din cele prevăzute de lege, întinderea acesteia sau acestora şi unitatea obligată a le acorda.
Pentru toate cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Căzând astfel în pretenţiile deduse judecăţii recursului, Primăria municipiului Târgu-Mureş va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit dovezii depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Târgu-Mureş, prin Primar împotriva deciziei nr. 104/A din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Obligă pe recurenta Primăria municipiului Târgu-Mureş la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata F.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5517/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5268/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
