ICCJ. Decizia nr. 5571/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5571
Dosar nr. 3633/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul J.R.N.C. a chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a art. 480 C. civ., obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1669 din 18 noiembrie 2002 a respins acţiunea, reţinând că imobilul este deţinut de diverse persoane fizice, aşa încât Municipiul Bucureşti nu este ţinut să predea posesia bunului.
Prin Decizia civilă nr. 251 din 24 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1669 din 18 noiembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, invocând din oficiu, excepţia menţionată, a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi de faptul că la data promovării acţiunii, 9 octombrie 2001, intrase în vigoare Legea nr. 10/2001, cererea nu poate fi primită pe calea dreptului comun. Aceasta chiar dacă prima instanţă, printr-o încheiere de şedinţă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală întrucât:
- s-a modificat sentinţa fără să se admită apelul, pârâtul nu a declarat apel, hotărârea primei instanţe a fost apelată pe fond numai de reclamant; fiind respins apelul, sentinţa trebuia să rămână neschimbată, or, prin această soluţie s-a creat reclamantului, în propriul apel, o situaţie mai grea;
- procedura Legii nr. 10/2001 a fost efectuată, ipoteză în care acţiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează:
În adevăr, contrar prevederilor art. 295 şi art. 296 C. proc. civ., prin soluţia dată astfel reclamantului apelant i s-a creat în propria sa cale de atac, în mod evident, o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, depăşindu-se prin aceasta şi limitele cererii de apel.
Pe de altă parte, respingându-se apelul ca nefondat, rezultă că, în consecinţă, a fost menţinută hotărârea primei instanţe, prin care s-a respins acţiunea pentru considerentele deja menţionate, în timp ce, explicit, în apelul reclamantului soluţia dată astfel ar fi urmarea admiterii excepţiei privind inadmisibilitatea acţiunii.
Aşadar, dispoziţiile luate astfel, apar a fi evident, contradictorii.
Nu mai puţin, instanţa de apel, greşit a admis excepţia menţionată. Pentru aceasta, esenţial, instanţa a avut în vedere, în mod eronat că acţiunea este formulată ca o cerere în revendicare pe calea dreptului comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Contrar acestei aprecieri, rezultă chiar din formularea acţiunii că aceasta este întemeiată şi pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, urmare notificării adresate astfel unităţii (considerate) deţinătoare. Primăria Municipiului Bucureşti pentru retrocedarea în natură a imobilului, în cadrul procedurii prevăzute de legea specială notificată la care nu s-a primit însă răspuns (f. 9 fond).
Tocmai în acest cadru, prima instanţă a şi respins, desigur, prin încheiere interlocutorie, excepţia.
Faţă de cele arătate, rezultă aşadar, că în mod greşit a fost soluţionat astfel apelul, urmând ca în temeiul art. 312 şi art. 315 C. proc. civ., recursul să fie admis, hotărârea casată şi cauza trimisă spre rejudecare, în cadrul procesual conferit prin acţiunea astfel formulată şi motivele de apel, raportat la soluţia dată de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul J.R.N.C. împotriva deciziei nr. 251 A din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5676/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5558/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
