ICCJ. Decizia nr. 5637/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5637
Dosar nr. 15362/1/2003
Nr. vechi 4370/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 5 iulie 2002, reclamantul O.A.M. a chemat, iniţial, în judecată, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pârâţii Consiliul Local al oraşului Buşteni şi A.J.T.S. Prahova, solicitând ca aceştia să fie obligaţi să-i restituie în natură şi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul compus din construcţie şi teren aferent de 1440 mp, situat în oraşul Buşteni.
S-a solicitat de asemenea, ca pârâţii să fie obligaţi la despăgubiri pentru o construcţie demolată, situată la aceeaşi adresă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aceste proprietăţi au aparţinut tatălui său O.P., fost avocat şi au fost preluate abuziv în anul 1948. Ulterior, în mod nelegal, s-a considerat că imobilele respective sunt fără stăpân, fiind trecute în proprietatea statului, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, deşi aveau impozitele şi taxele achitate la zi.
A mai susţinut că notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au rămas fără răspuns.
Pe parcursul judecăţii, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că au calitatea de unităţi deţinătoare A.T.T.Ş.T. Bucureşti şi Primăria oraşului Buşteni. A mai arătat că înţelege să conteste Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, astfel încât acesta a fost citat în cauză în calitate de pârât.
Prin întâmpinare, Primăria oraşului Buşteni a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, arătând că nu poate fi primită o cerere în revendicare de drept comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pârâta A.T.T.T.Ş. Prahova a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2003, a respins ca neîntemeiată cererea precizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, două împrejurări principale:
- imobilul a trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil;
- în prezent, el este ocupat de o unitate bugetară din învăţământ şi folosit cu o destinaţie socială, respectiv tabere pentru elevi, astfel încât potrivit art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 el nu poate fi restituit în natură.
Ca atare, s-a apreciat că solicitările reclamantului nu pot fi primite.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate deoarece în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, fără să se ţină seama de caracterul ilegal al trecerii imobilului în proprietatea statului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 138 din 6 iunie 2003, a respins apelul, ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond. S-a apreciat ca imobilul a trecut în proprietatea statului, cu titlu, iar destinaţia sa actuală împiedică restituirea sa în natură potrivit prevederilor art.16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut în primul rând că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, fiind rechiziţionat în mod abuziv, la data de 2 iulie 1948 şi apoi preluat, în condiţiile Decretului nr. 111/1951, deşi impozitele şi taxele erau achitate la zi.
În privinţa aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, recurentul a susţinut că nu au fost avute în vedere prevederilor alin. (2) al aceluiaşi text, care ar conduce la concluzia că imobilul poate fi restituit în natură.
Pe parcursul soluţionării recursului, recurentul reclamanta a decedat, iar Înalta Curte a dispus introducerea în cauză, în calitate de moştenitor acceptant, a numitului B.M.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând ca prin OUG nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, a fost înfiinţată A.N.T., care are în subordine, A.N. şi A.J.T.T.Ş.
În consecinţă s-a dispus citarea în proces a acestei persoane juridice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Ambele instanţe au soluţionat în mod greşit un aspect esenţial al cauzei, reţinând în pofida materialului probator, că imobilul în litigiu ar fi trecut în proprietatea statului cu titlu. Or, probatoriile administrate atestă că dimpotrivă, preluarea s-a făcut în mod abuziv, ceea ce deschide calea reclamantului la restituirea în natură, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Astfel, este cert că imobilul a fost preluat printr-un „Ordin de rechiziţie" şi un proces-verbal inform din 2 iulie 1948, fără nici un fel de justificare, la 3 ani de la terminarea războiului şi în condiţiile în care măsura rechiziţionării unei vile din oraşul Buşteni nu avea nici o fundamentare.
Ulterior, pentru a se da o aparenţă de legalitate acestei măsuri abuzive, imobilul a fost considerat fără moştenitori şi fără stăpân, deşi, în mod cert, dispoziţiile Decretului nr. 111/1951 nu erau aplicabile, proprietarul fiind cunoscut şi achitând impozitele şi taxele la zi, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Sub acest aspect, împrejurarea că procedura instituită de Decretul nr. 111/1951 s-a finalizat prin pronunţarea a două hotărâri judecătoreşti, nu are semnificaţia unei autorităţi de lucru judecat, fiind de principiu că în procedura contencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanţa astfel învestită are posibilitatea să aprecieze asupra valabilităţii integrale a aplicării Decretului nr. 111/1951.
Fiind fără echivoc că titlul statului este nevalabil, Înalta Curte va constata că sunt incidente în cauză, dispoziţiile alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la momentul soluţionării pricinii, potrivit cu care destinaţia socială a imobilului în litigiu constituie un impediment pentru restituirea în natură numai în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speţă.
În consecinţă, cum titlul statului este nevalabil, iar imobilul poate fi restituit în natură, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a şi art. 314 C. proc. civ., comb. cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., îl va admite.
Va fi modificată Decizia pronunţată în apel în sensul admiterii apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate în fond de Tribunalul Prahova.
Va fi schimbată sentinţa în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamant, astfel cum a fost precizată şi anulării Ordinului nr. 4572 din 1 octombrie 2001 emis de Ministerul Educaţiei şi cercetării.
Se va dispune obligarea pârâţilor A.N.T. şi A.T.T.Ş.T. Prahova să restituie reclamantului imobilul construcţie şi teren situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova.
În ceea ce priveşte construcţia demolată situată la aceeaşi adresă, se va dispune în temeiul prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 obligarea pârâtei Primăria Oraşului Buşteni să facă reclamantului o ofertă de restituire, prin echivalent, dovada dreptului de proprietate fiind fără dubiu.
În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., intimaţii pârâţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul O.A.M. şi continuat de B.M. împotriva deciziei nr. 138 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul formulat de reclamantul O.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 30 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Schimbă sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant astfel cum a fost precizată.
Anulează Ordinul nr. 4572 din 1 octombrie 2001 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Obligă pârâţii A.N.T. şi A.T.T.Ş.T. Prahova să restituie reclamantului imobilul situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova, format din teren în suprafaţă de 1440 mp şi construcţii.
Obligă pârâta Primăria Oraşului Buşteni să facă reclamantei ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilul construcţie demolat care se afla la aceeaşi adresă.
Obligă intimaţii-pârâţi la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6129/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 568/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs → |
|---|
