ICCJ. Decizia nr. 6129/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6129
Dosar nr. 12190/1/2003
Nr. vechi 3338/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 277/C din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 1692/C/2002, s-a respins acţiunea reclamantei H.L. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Neamţ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea iniţială, reclamanta a solicitat să se dispună despăgubirea sa, prin echivalent, cu maşini agricole fabricate în România, conform notificării nr. 389 din 17 octombrie 2001.
S-a reţinut că, petenta este soţia supravieţuitoare a lui H.I. decedat la 11 martie 1991, conform certificatului de moştenitor nr. 1250 din 1 octombrie 1991 al notariatului de Stat al sectorului 6 Bucureşti. Defunctul soţ al petentei, a fost fiul numitei H.E. şi fratele numiţilor H.V. şi D.M., pe care le moşteneşte, conform certificatelor nr.89/1964 şi 228/2002.
De la autorii soţului petentei şi de la acesta s-au expropriat în septembrie 1945, conform hotărârilor Comisiunii de Plasă pentru reforma agrară a comunei Bîra, judeţul Roman, mai multe suprafeţe de teren, precum şi inventar mort, respectiv locomobil, o batoză, două semănători, 5 grape, două pluguri şi două discuri.
Instanţa de fond a considerat că petenta nu a înaintat notificarea persoanei deţinătoare, arătând că nu cunoaşte dacă aceste bunuri mai există.
S-a considerat că singura împrejurare în care se pot restitui astfel de utilaje este atunci când se poate retroceda în natură imobilul şi când aceste utilaje se dovedeşte că există, adică nu au fost casate, înlocuite sau distruse.
S-a apreciat, de asemenea, că cererea de despăgubire cu alte terenuri şi servicii, aşa cum a fost formulată de petentă, este inadmisibilă în contradictoriu cu Statul Român care are abilitatea să acorde în exclusivitate titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare.
Nemulţumită de această soluţie, reclamanta H.L. a declarat apel, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât Statul Român, prin adresa nr. 3713/III B din 7 iunie 2002, a recunoscut că este îndreptăţită să primească utilajele şi greşit s-a reţinut că utilajele, la data formulării cererii de restituire, ar fi trebuit să fie în funcţiune.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 38 din 21 aprilie 2003, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis acţiunea în baza art.6 alin.2 din Legea nr. 10/2001 şi a obligat pârâta să restituie reclamantei prin măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001 următoarele utilaje: un locomobil, o batoză, două semănătoare, 5 grape, 2 pluguri şi 2 discuri.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de restituire prin echivalent a bunurilor solicitate, raportându-se doar la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta deoarece, conform art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege, când restituirea în natură nu mai este posibilă, restituirea se face prin măsuri reparatorii în echivalent, respectiv prin acordare de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, ori, prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Este adevărat că art. 6 din Legea nr. 10/2001 face vorbire de restituirea utilajelor şi instalaţiilor preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul însă, în cauza de faţă terenul a fost preluat la o altă dată decât utilajele a căror restituire se solicită.
Astfel, în dosarul nr. 2587/C/2002, în care s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta H.L. în contradictoriu cu SC F.R. SA Roman, s-a dispus restituirea mai multor suprafeţe de teren şi restituirea prin echivalent a construcţiilor demolate, fiind respinsă ca nefondată cererea de restituire a utilajelor agricole, bunuri preluate prin procesul-verbal din 24 martie 1949, ori bunurile solicitate în prezenta cauză au fost preluate în septembrie 1945.
Mai mult, aşa cum reţine instanţa de fond, s-a pus în discuţie, conform încheierii din 27 august 2002 conexarea cauzei de faţă cu dosarul nr. 2587/2002, însă cererea a fost respinsă tocmai pe motivul că bunurile solicitate prin această acţiune au fost expropriate în anul 1945 conform Legii nr. 187 în timp ce utilajele ce fac obiectul celuilalt dosar au fost expropriate doi ani mai târziu.
Astfel, nu se va putea prejudicia proprietarul motivat de faptul că utilajele nu au fost expropriate odată cu terenul, dispoziţiile art. 6 trebuind s fi interpretate în sensul că şi utilajele cu care s-a lucrat terenul expropriat pot face obiectul măsurilor reparatorii.
Cert este faptul că, soţul defunct al reclamantei a avut în proprietate bunurile mobile solicitate, respectiv utilaje, conform fişelor moşiilor, depuse la dosar şi Hotărârii nr. 128 a Comisiunii de Plasă pentru reforma agrară, fila 12 dosar fond, iar cu privire la bunurile mobile nu s-a putut stabili în posesia cui s-au aflat, motiv pentru care s-ar fi impus restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, s-a reţinut de instanţa de apel că în cauză nu s-a făcut dovada că utilajele au fost casate, înlocuite sau distruse, situaţie în care s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2).
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs D.G.F.P. Neamţ în numele Ministerului Finanţelor Publice reprezentant al Statului Român, criticând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:
- interpretarea greşită a legii de către instanţa de apel, care a avut în vedere numai art. 6 din Legea nr. 10/2001 şi nu prevederile art. 6 din aceeaşi lege, potrivit cu care acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru utilajele şi instalaţiile preluate, în mod abuziv este prevăzută numai în situaţia în care utilajele pot fi restituite şi anume, când se dovedeşte că nu au fost casate, înlocuite sau distruse.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada existenţei utilajelor în materialitatea lor, în conformitate cu dispoziţiile legale ale art. 1169 C. civ.
Cum, în cauză nu au fost dovedite condiţiile impuse de lege, în sensul ca acele bunuri şi să fi fost preluate odată cu imobilul, să existe fizic la unitatea deţinătoare, soluţia instanţei de apel estenelegală şi netemeinică.
Recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele, precum şi instalaţiile ataşate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Rezultă că textul are în vedere categoria unor imobile prin destinaţie, aşa cum sunt definite de art. 468 alin. (1) C. civ. şi impune a fi îndeplinite două condiţii; pe de o parte, să existe raport de accesorialitate, de afectare, între asemenea bunuri şi imobilul prin natura lui în care ele servesc, iar, pe de altă parte, ca aceste bunuri să existe fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanţa de apel a acordat măsurile reparatorii solicitate, fără a ţine seama de reglementările mai sus enunţate, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a produs probe, conform art. 1169 C. civ., din administrarea cărora să rezulte una din condiţiile impuse de lege, respectiv aceea ca bunurile mobile devenite imobile prin destinaţie, solicitate de reclamantă în temeiul art. 6 din Legea nr. 10/2001, să existe la data apariţiei Legii speciale de reparaţie.
Prin urmare, Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei nr. 38 din 21 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă. Modifică Decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta H.L. împotriva sentinţei civile nr. 277 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 693/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5637/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
