ICCJ. Decizia nr. 5668/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5668
Dosar nr. 638/2003
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 august 1999 pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 6120, reclamanta V.S.F. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Eforie, Oraşul Eforie prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi SC E. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâţii să-i lase reclamantei imobilul situat în Eforie, în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamanta a arătat în esenţă că imobilul a fost naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, deşi proprietarii făceau parte din categoriile exceptate şi prevăzute în art. II din acelaşi act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea reclamantei V.S.F. şi a obligat pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Eforie Nord, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 481,54 mp (lot 78) cu următoarele vecinătăţi: N – lot 79, proprietatea familiei G.; S – lot 77, proprietatea familiei L.; E – faleza; V – B-dul T.V.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC E. SA în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi A.P.A.P.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, arătând, pe de o parte că în mod greşit s-a reţinut faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără titlu, iar pe de altă parte că în mod greşit a reţinut instanţa că autorii reclamantei făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare, filele din cărţile de muncă prezentate cuprinzând date inexacte, încheiate după perioada naţionalizării.
Prin Decizia civilă nr. 129/C din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC E. SA împotriva sentinţei civile nr. 261 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut că în mod abuziv imobilul a fost naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, proprietarii făcând parte din categoriile socio-profesionale exceptate de la naţionalizare.
Au reţinut, de asemenea, că reclamanta a făcut dovada titlului său de proprietate, iar trecerea imobilului în proprietatea Statului nu s-a făcut în baza unui titlu legal.
Au mai reţinut instanţele că pârâta SC E. SA nu a făcut dovada că este privatizată sau se află în curs de privatizare pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 99/1999, cererea de chemare în garanţie fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei civile menţionate mai sus a declarat recurs pârâta SC E. SA, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că:
- trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, titlul statului nefiind desfiinţat, aspect ignorat de către instanţe, care au pronunţat hotărâri nelegale;
- instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 108 alin. (2) C. proc. civ., neanalizând nici unul din motivele de apel invocate;
- nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor de către G.D., S.M.A. şi S.A.M.;
- nu s-au analizat înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă privatizarea SC E. SA;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie şi a dreptului de retenţie.
Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele care succed.
Admiţând acţiunea reclamantei şi reţinând în esenţă că proprietarii imobilului făceau parte din categoriile exceptate de la naţionalizare, instanţa de fond a obligat pe toţi pârâţii , respectiv Consiliul Local Eforie, Oraşul Eforie prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi SC E. SA să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul în litigiu şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi APAS, formulată de SC E. SA.
Această soluţie a fost menţinută prin respingerea apelului formulat de pârâta SC E. SA.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului este de reţinut că în speţă nu au fost clarificate aspectele privind pe de o parte legitimarea procesuală activă în raportul juridic dedus judecăţii, iar pe de altă parte problema titlului cu care a fost preluat imobilul de către stat, aspect de a cărui lămurire depinde şi stabilirea fără echivoc a pârâtului care are calitatea de posesor neproprietar al imobilului.
În acest sens, un aspect rămas neclarificat de instanţa de apel este acela referitor la soluţionarea acţiunii privind constatarea nulităţii testamentului prezentat pe numele defunctei V.S.F., aspect deosebit de important în stabilirea legitimităţii procesuale active a reclamantei. În întâmpinarea depusă în recurs, intimaţii-reclamanţi au arătat că instanţele s-au pronunţat în mod irevocabil în sensul respingerii acţiunii în constatarea nulităţii testamentului. Se impune, pentru stabilirea cu certitudine a legitimării procesuale active a reclamantei şi a clarificării împrejurării dacă bunul a aparţinut testatoarei la data întocmirii testamentului, depunerea la dosarul cauzei a copiei hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat acţiunea în constatarea nulităţii testamentului.
Pe lângă faptul că nu a fost clarificată chestiunea legitimării procesuale active a reclamantei, instanţele nu s-au pronunţat nici cu privire la titlul în baza căruia SC E. SA a susţinut că deţine imobilul în litigiu, nepunându-se în discuţia părţilor actul de privatizare al pârâtei SC E. SA, aspect ce trebuia lămurit pentru a se stabili în posesia cui se află imobilul.
În motivele sale de apel, SC E. SA a susţinut că „a făcut dovada că este o societate total privatizată, în special prin rezoluţia nr. 53284 din 27 septembrie 1999 a Camerei de Comerţ Constanţa, din care rezultă structura capitalului social al societăţii", aspect asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel, aceasta reţinând doar că „apelanta nu a făcut dovada că este privatizată sau că se află în curs de privatizare, pentru a se face aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 99/1999".
Totodată, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 3887 din 8 octombrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4874/2002 s-a admis recursul declarat de pârâta SC E. SA Eforie Nord împotriva încheierii din 30 septembrie 2002 de suspendare a cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001 (dosar nr. 881/C/ al Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă), iar cauza a fost trimisă la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, este necesar a se cunoaşte soluţia irevocabilă pronunţată în cauza având ca obiect judecarea contestaţiei împotriva deciziei nr. 1025 din 3 octombrie 2001 emisă de SC E. SA Eforie Nord în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, se impune clarificarea tuturor acestor aspecte în vederea stabilirii cu certitudine a cadrului procesual, punerea în discuţia părţilor a aspectelor privind legitimitatea procesuală activă a reclamantei, valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare de către stat şi a actelor de privatizare, motiv pentru care recursul se va admite.
Faţă de aceste considerente şi nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt în raportul juridic dedus judecăţii pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conform art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa Decizia curţii de apel şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului, pentru lămurirea chestiunilor cercetate în cuprinsul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC E. SA împotriva deciziei civile nr. 129/C din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5674/2003. Civil. Plângere contraventionala.... | ICCJ. Decizia nr. 5526/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
