ICCJ. Decizia nr. 5526/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5526
Dosar nr. 4528/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia adresată la data de 11 noiembrie 2002 Tribunalul Dâmboviţa, reclamanţii D.A.E. şi D.C.T. au atacat dispoziţia nr. 907 din 30 septembrie 2002 emisă de Primarul oraşului Pucioasa, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin notificările adresate pârâtei şi SC E. SA Pucioasa reclamanţii au solicitat să li se restituie în natură imobilul aflat în detenţia acestora, situat în oraşul Pucioasa, compus din clădire cu 6 camere şi dependinţe, împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 1900 mp; imobilul a fost proprietatea autorilor reclamanţilor, soţii T.E. şi N.(D.)E. însă prin Decizia atacată solicitarea le-a fost respinsă, reţinându-se în mod greşit că bunul a aparţinut doar lui T.E. iar reclamanţii sunt moştenitorii soţiei acestuia.
Pârâţii Primarul oraşului Pucioasa şi SC E. SA au formulat întâmpinări, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată şi susţinând în esenţă că imobilul în litigiu a fost proprietatea exclusivă a lui T.E., pe care reclamanţii nu îl moştenesc.
Pe baza probatoriilor administrate, Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 142 din 19 martie 2003, a respins contestaţia ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut în principal că:
- imobilul în litigiu a fost dobândit ca proprietar exclusiv de către numitul T.E. la data de 11 iulie 1946, în contextul în care acesta era căsătorit cu E.N.(D.), regimul matrimonial fiind cel dotal.
- reclamanţii sunt numai moştenitorii defunctei E.N.(D.), în calitate de nepoţi de soră, nu şi ai lui T.E.;
- numita E.N.(D.) a decedat în anul 1949, astfel încât regimul comunităţii de bunuri consacrat prin Codul Familiei din anul 1954 nu i-a fost niciodată aplicabil.
Apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe, prin care au solicitat admiterea cererii lor, a fost respins ca o motivare similară celei a instanţei de fond prin Decizia civilă nr. 154 din 11 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Prin recursul de faţă contestatorii au criticat hotărârile în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut în esenţă că:
- instanţele au ignorat consecinţele juridice care decurg din „forma de administrare" din 22 noiembrie 1947 şi care în mod cert îi conferă drepturi substanţiale autoarei lor;
- nu s-a ţinut seama de probatoriile administrate care atestă o contribuţie majoră a autoarei lor la dobândirea imobilului în litigiu;
Recursul este nefondat.
Instanţele au făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, trăgând singura concluzie impusă de dovezi şi anume aceea că imobilul în litigiu a constituit proprietatea exclusivă a numitului T.E. în regimul matrimonial dotal, cu excluderea drepturilor soţiei acestuia (mătuşa reclamanţilor).
Sub acest aspect, este evident că procura de reprezentare dată de soţi numitului D.A. la 22 noiembrie 1947 nu conferă soţiei vreun drept real asupra bunului respectiv.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi făcut dovada unei eventuale contribuţii soţiei proprietarului la dobândirea bunului, acesta nu ar fi avut drept consecinţă constituirea coproprietăţii în favoarea ei într-un regim matrimonial dotal şi în condiţiile în care, ea decedând în anul 1949, dispoziţiile Codului Familiei nu i-au fost niciodată aplicabile. Mătuşii reclamanţilor i s-ar fi putut, ca ipoteză, recunoaşte doar un eventual drept de creanţă, fără nici o relevanţă în material Legii nr. 10/2001 fiindcă o asemenea împrejurare nu i-ar fi transformat pe contestatori în „persoane îndreptăţite" în sensul acestui act normativ.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.A.E. şi D.C.T. împotriva deciziei civile nr. 154 din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5668/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5587/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
