ICCJ. Decizia nr. 5674/2003. Civil. Plângere contraventionala. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5674
Dosar nr. 4658/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28 octombrie 2002 sub nr. 7015 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, O.I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. 35 din 12 octombrie 2002 încheiat de agentul contestator Biroul Vamal Giurgiu, prin care, în baza art. 1 din HG 151/1996, a fost sancţionat cu amendă în valoare de 1.000.000 lei şi i-au fost confiscate sumele de 129.339 dolari SUA şi 21.750 Euro.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nerespectarea de către agentul constatator a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din OUG nr. 2/2001 (obligaţia agentului de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatate) cu consecinţe asupra validităţii actului încheiat, în sensul lipsirii acestuia de efectele juridice în vederea căruia a fost făcut.
Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti a formulat întâmpinare la plângere solicitând respingerea acesteia.
La termenul din 22 noiembrie 2002 instanţa a admis cererea făcută de către intimată de a fi introdusă în cauză BNR în calitate de custode.
Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 4628 din 6 decembrie 2002, a respins plângerea ca neîntemeiată reţinând în esenţă că procesul-verbal de contravenţie contestat cuprinde toate menţiunile obligatorii, impuse pentru validitatea sa, de dispoziţiile art. 17 din OG nr. 2/2001, iar susţinerile petentului privind nelegalitatea întocmirii procesului-verbal nu a fost dovedită.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a admis în majoritate recursul declarat de către petent împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a modificat-o în sensul că a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie, exonerând petentul de plata amenzii.
A dispus de asemenea restituirea sumelor confiscate.
Soluţia a fost pronunţată cu opinia separată a judecătoarei N.M. care a apreciat că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie semnatarii opiniei majoritare au reţinut că din procesul-verbal de contravenţie nu rezultă că agentul constatator şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută de art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 respectiv că de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni, întrucât, în cazul în care ar fi respectat textul de lege, trebuia să consemneze expres în procesul-verbal efectuarea acestei activităţi şi, de asemenea, să insereze într-o rubrică distinctă, menţiunea dacă contravenientul a avut sau nu obiecţiuni la cele consemnate.
Neprocedând în acest mod, se mai reţine în opinia majoritară, s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, sancţiunea acestei neregularităţi fiind nulitatea relativă a procesului-verbal.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, considerând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din HG nr. 151/1996, nedeclararea la organele vamale cu ocazia intrării şi ieşirii din ţară a sumelor în valută ce depăşesc limitele stabilite prin Regulamentul BNR constituie contravenţie.
În speţă petiţionarul, la ieşirea din ţară a avut ascunse în compresorul de aer şi podeaua autocarului (al cărui şofer era) într-o pungă de material plastic sumele în valută care i-au fost confiscate şi pe care le-a recunoscut că-i aparţineau.
Procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului a fost făcut cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 16 a OG nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator a adus la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Se mai susţine că cel sancţionat, a putut să-şi exprime obiecţiunile, în prezenţa traducătorului autorizat de limba turcă, în consecinţă se arată, hotărârea ce a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut în primul rând că petiţionarul O.I., cetăţean turc, şofer al autocarului înmatriculat în Turcia sub nr. AB 4557, s-a făcut vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 din HG nr. 151/1996 (care prevede că nedeclararea la organele vamale a sumelor în valută la intrarea sau ieşirea din ţară, sume care depăşesc limitele stabilite de Regulamentul BNR constituie contravenţie).
Fapta petiţionarului constă în aceea că nu a declarat sumele de bani în valută care au fost descoperite de către controlul vamal ascunse între podeaua autocarului şi compresorul de aer, într-o pungă din material plastic, petiţionarul recunoscând că acestea îi aparţin.
Faptul deţinerii şi ascunderii valutei într-un loc greu de depistat, în scopul de a scăpa de control, evidenţiază intenţia nesocotirii de către petiţionar a prevederilor legale cu privire la sumele maxime admise a fi scoase din ţară.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de contravenţie, care face dovada deplină a situaţiei de fapt existente la momentul constatării, până la proba contrară, este de menţionat că el cuprinde toate menţiunile obligatorii pentru validitatea acestui act prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În acest sens mai este de reţinut că în procesul verbal sunt menţionate prezenţa traducătorului şi consemnarea declaraţiei contravenientului cu privire la constatare, prezenţa şi semnătura unui martor care confirmă aspectele constatate, toate acestea atestă asigurarea garanţiilor procesuale.
Mai este de reţinut că a fost respectată şi garanţia prevăzută de art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 în sensul că agentul constatator a adus la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni, împrejurare care a fost efectuată de către translatorul de limba turcă, lucru care este atestat şi prin semnarea procesului-verbal de către contravenient.
În consecinţă, simplele afirmaţii care au fost făcute de către petent în plângerea sa, care au fost acceptate în mod nelegal de către instanţe de recurs în opinia majoritară, fără să existe nici o dovadă, nu au putut răsturna prezumţia de adevăr, pe care o are procesul-verbal.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul în anulare împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de recurs, a casa această decizie şi a respinge recursul petentului O.I. împotriva sentinţei civile nr. 4628 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, ce va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu pe care o casează şi respinge recursul contestatorului O.I. împotriva sentinţei civile nr. 4628 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5685/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5668/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
