ICCJ. Decizia nr. 5706/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5706
Dosar nr. 8/54/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 august 2002, reclamantele R.D.M. şi R.C.G. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Prefectura Olt şi Primăria Caracal, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i oblige pe pârâţi la plata despăgubirilor băneşti datorate pentru preluare ilegală a imobilului situat în Caracal, fost proprietate a lui I.M.T., în sumă de 4.500.000.000 lei, precum şi la restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă.
Prin sentinţa nr. 559 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare.
Deşi reclamantele au depus la dosar o serie de act de stare civilă, acestea nu au dovedit calitatea de moştenitoare ale numitului I.M.T., singurul act doveditor al acestei calităţi fiind certificatul de moştenitor.
De asemenea, nu au dovedit că pretinsul autor a avut în proprietate o casă de locuit la adresa menţionată şi nici a modului de preluare a imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii.
Întrucât acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar autorul pretinsei preluări abuzive a imobilului a fost indicat Statul Român, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin Decizia nr. 792 din 1 octombrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Din menţiunile făcute pe cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantele au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparţinut autorului lor şi care a fost preluat abuziv de stat la 15 august 2002, dată la care era în vigoare Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia trebuia să urmeze procedura administrativă specială pentru restituirea acestor imobile.
Reclamantele din prezenta cauză au urmat şi procedura prevăzută în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 pentru obţinerea măsurilor reparatorii în sensul că au făcut notificare, însă nu au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei prin care le-a fost respinsă cererea pentru măsuri reparatorii, aşa cum rezultă din declaraţia mandatarului acestora, R.R. făcută în şedinţă publică.
Faţă de faptul că reclamantele nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la finalizarea cererii, iar instanţa de judecată nu a fost învestită cu o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2912/2003 emisă de Primarul municipiului Caracal, apelul a fost considerat ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta R.C.G., susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală, cu motivarea că atât ea cât şi reclamanta R.D.M., au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Decizia 2912 din 3 octombrie 2003, nu i-a fost comunicată recurentei care nu se mai afla în Craiova, dar a fost primită de cealaltă reclamantă care şi a contestat-o în dosarul nr. 7452/2002 al Tribunalului Olt, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 559 din 13 octombrie 2003.
În atare situaţie, în mod nelegal a fost respins apelul pe considerentul că reclamantele nu ar fi contestat Decizia emisă în procedura Legii nr. 10/2001.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Atât reclamanta R.C.G. cât şi reclamanta R.D.M. au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Caracal, judeţul Olt.
Înainte ca notificarea să fie soluţionată, dar după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, acestea s-au adresat instanţei pentru acordarea măsurilor reparatorii la care se consideră îndreptăţite în temeiul actului normativ anterior menţionat.
Cum nesoluţionarea notificării în termenul legal echivalează cu un refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, acţiunea reclamantelor este perfect admisibilă, soluţia contrară fiind de natură să le nege acestora dreptul de acces la instanţă pentru valorificarea drepturilor pe care le pretind.
Faptul că pe parcursul soluţionării procesului în primă instanţă s-a emis şi dispoziţia nr. 2912 din 3 octombrie 2003, de către Primăria municipiului Caracal, prin care s-a respins notificarea, nu le obliga pe reclamante să iniţieze un alt proces în care să conteste această decizie.
Actul emis de pârâtă nu face decât să confirme refuzul de acordare a măsurilor reparatorii care a stat la baza introducerii acţiunii.
În atare situaţie, în mod nelegal, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a considerat inadmisibilă acţiunea şi nu a analizat pe fond apelul declarat împotriva sentinţei.
În baza art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, se va clarifica şi aspectul legat de calitatea în care urmează să stea în proces, în această fază, reclamantele R.D.M. şi R.C.G.
Aceasta deoarece, în dispozitivul deciziei recurate se face referire la apelul declarat de R.D.M., iar în considerentele aceleiaşi hotărâri se precizează că împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamantele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.C.G. împotriva deciziei nr. 792 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5748/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7547/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
