ICCJ. Decizia nr. 7547/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7547
Dosar nr. 13/98/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 200.
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 96/F din l7 martie 2005, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis cererile formulate de reclamanţii S.I. şi S.N. în contradictoriu cu pârâta Primăria Amara, a dispus anularea dispoziţiilor nr. 131 din 9 noiembrie 2001 şi nr. 255 din 5 iunie 2002 emise de Primăria Amara în temeiul Legii 10/2001 şi restituirea în natură, în indiviziune, către reclamanţi a suprafeţei de 1046,40 mp teren situat în intravilanul oraşului Amara.
S-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în cuantum de 3.091.280.398 lei reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate abuziv şi a suprafeţei de 681,6 mp teren ocupat de blocuri de locuinţe şi a fost respinsă cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a făcut aplicarea art. 9 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 (în numerotarea existentă la data soluţionării litigiului) iar pentru a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor a dispus efectuarea unui raport de expertiză, raport prin care s-a concluzionat că valoarea construcţiilor demolate este de 3.080.000.000 lei, iar a suprafeţei de 681,60 mp, este de 198.350.000 lei.
Instanţa a reţinut că în valoarea construcţiilor stabilite prin raportul de expertiză este inclusă şi suma de 187.079.602 lei care reprezintă valoarea materialelor însuşite de reclamantul S.I. şi a stabilit că această sumă trebuie dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite de expert, astfel încât a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în cuantum de 3.091.280.398 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul S.I. şi pârâta Primăria oraşului Amara prin Primar.
Motivele de apel formulate de pârâtă au vizat cuantumul, considerat de apelantă prea ridicat, al despăgubirilor acordate deoarece expertul nu a avut în vedere gradul de uzură al construcţiilor, aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea 10/2001, în legătură cu care s-a pretins că, dată fiind fundaţia de beton pe care o au, garajele nu pot fi considerate construcţii provizorii şi reconstituirea, atât în temeiul Legii 10/2001 cât şi al Legii 18/1999, a dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor pentru o suprafaţă de 1600 mp.
Prin Decizia civilă nr. 1506A din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondate ambele apeluri.
După pronunţarea acestei decizii, la data de 29 octombrie 2007, Primăria Oraşului Amara a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 281 C. proc. civ. prin care a solicitat Tribunalului Ialomiţa îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 96/F din 17 martie 2005.
În cuprinsul cererii formulate se arată că valoarea materialelor însuşite de reclamantul S.I. trebuie scăzută din valoarea construcţiilor şi că, potrivit raportului de expertiză, suma de 187.079.602 lei-contravaloarea acestor materiale-, reprezintă doar valoarea tehnică actualizată a acestora, care însă trebuie înmulţită cu coeficientul de cerere şi ofertă de 1,26, rezultând astfel o valoare de 235.720.298. Această sumă ce constituie valoarea materialelor însuşite de reclamantul S.I., va trebui scăzută din suma de 3.080.000.000 lei, rezultând în acest fel suma de 2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata valoare a construcţiilor demolate.
Prin încheierea pronunţată la data de 30 octombrie 2007, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de Primăria Oraşului Amara.
În cuprinsul încheierii se reţine că suma de 3.091.280.398 lei acordată de instanţă prin sentinţa civilă nr. 96/F din 17 martie 2005, a fost determinată prin însumarea valorii construcţiilor demolate, de 3.080.000.000 lei, cu cea a suprafeţei de 681,6 mp, de 198.350.000, din care s-a scăzut suma de 187.079.602 lei care reprezintă valoarea materialelor însuşite de reclamantul S.I., astfel încât în cuprinsul hotărârii nu există nici o eroare de calcul în sensul prevăzut de art. 281 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 310 din 21 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă Primăria oraşului Amara, prin Primar, împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Camera de Consiliu la 30 octombrie 2007.
Instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe cu motivarea că, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 96/F din 17 martie 2005, valoarea materialelor magaziei de cereale corp VIII care au fost însuşite de S.I., în sumă de 187.079.602 lei, a fost dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite de expert.
Din concluziile expertizei rezultă că valoarea de piaţă a imobilului în litigiu a fost stabilită la suma totală de 3.278.350.000 lei, iar valoarea magaziei de cereale corp VIII a fost evaluată la suma de 187.079.602 lei.
Curtea de Apel a apreciat că în mod corect tribunalul a dedus din valoarea totală a despăgubirilor, suma de 187.079.602 lei reprezentând contravaloarea materialelor magaziei de cereale corp VIII, ce au fost însuşite de reclamantul S.I., rezultând astfel valoarea de 3.091.280.398 lei.
S-a considerat că sunt nefondate susţinerile petentei apelante în sensul că instanţa ar fi trebuit să deducă suma de 235.720.298 lei, (rezultată în urma înmulţirii cu coeficientul 1,26) şi nu suma de 187.079.602 lei, întrucât din fila 6 a expertizei tehnice (fila 272 dosar), rezultă cert şi indubitabil, că valoarea actuală reactualizată, la nivelul date de 25 februarie 2005, a corpului VIII de clădire este de 187.079.602 lei, astfel încât această sumă nu trebuie să mai fie înmulţită încă o dată cu indicele de reactualizare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta Primăria oraşului Amara.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 316 C. proc. civ. se arată că, prin raportul de expertiză, suma de 187.079.602 este inclusă în suma totală de 2.444.277.297 lei, iar acest total de 2.444.277.297 lei, reprezentând valoarea tehnică actualizată rămasă a construcţiilor, este înmulţit cu coeficientul de cerere şi ofertă ( de 1,26 lei) rezultând o valoare rotunjită de 3.080.000.000 lei. Când valoarea tehnică actualizată rămasă a construcţiilor (suma de 2.444.277.297) a fost înmulţită cu coeficientul de cerere şi ofertă (suma de 1,26 lei), a fost înmulţită implicit şi suma de 187.079.602 lei.
Prin urmare, susţine recurenta, din valoarea de 3.080.000.000 lei va trebui scăzută suma de 187.079.602 lei înmulţită însă cu coeficientul de 1,26, rezultând astfel suma de 2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata valoare a construcţiilor demolate.
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Recurenta-petentă susţine că la pronunţarea sentinţei civile nr. 96/F din 17 martie 2005 a Tribunalului Ialomiţa s-a strecurat o greşeală de calcul în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor în temeiul Legii 10/2001.
În opinia recurentei, această eroare de calcul ar fi determinată de împrejurarea că dintr-o valoare calculată prin raportul de expertiză cu aplicarea unui coeficient de cerere şi ofertă de 1,26, a fost dedusă o valoare căreia nu i s-a mai aplicat acelaşi coeficient, ceea ce ar reprezenta o eroare materială care ar putea fî îndreptată în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ.
Însă, ceea ce se contestă în cauză prin cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., este chiar conţinutul raportului de expertiză, pretinzându-se că în cuprinsul acestei lucrări de specialitate pe care s-a întemeiat sentinţa civila nr. 96/F din l7 martie 2005, s-a omis a se aplica, pentru o anumită valoare, un coeficient valoric.
Aceasta nu ar putea fi calificată ca o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., deoarece omisiunea aplicării, prin raportul de expertiză, a coeficientului indicat, se constituie într-o obiecţiune la raportul întocmit care ar fi trebuit formulată în condiţiile art. 212 C. proc. civ. în faţa primei instanţe. Pretenţia pârâtei de aplicare a coeficientului de cerere şi ofertă la suma indicată ar fi trebuit susţinută şi argumentată în faţa instanţei, măsura în care şi această sumă ar fi trebuit înmulţită cu respectivul coeficient, ca şi suma din care a fost dedusă, fiind o problemă de apreciere, iar nu una de calcul, în sensul art. 281 C. proc. civ.
Mai mult, dacă prima instanţă ar fi considerat că numai uneia dintre cele două sume, dată fiind natura lor diferită, i se aplică coeficientul menţionat, pârâta ar fi avut deschisă posibilitatea ca, prin căile de atac permise, să critice această dezlegare dată de instanţe de judecată.
Pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ. însă, critica formulată în legătură cu conţinutul sentinţei civile nr. 96/F din 17 martie 2005 nu poate fi primită pentru că ea nu se circumscrie noţiunii de eroare materială vizată de respectivul text de lege, nefiind o eroare de calcul, ci una legată de conţinutul raportului de expertiză pe care instanţa şi-a întemeiat hotărârea pronunţată.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Amara împotriva deciziei civile nr. 310 din 21 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7328/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
