ICCJ. Decizia nr. 5748/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5748
Dosar nr.8222/111/2003
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr.147 din 6 februarie 2007, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea reclamanţilor P.V.G.A. şi P.I. împotriva pârâtelor SC S. SA Oradea, Asociaţia S. prin lichidator judiciar SC R. SA Oradea.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâte împotriva chematei în garanţie A.V.A.S. Bucureşti.
S-a constat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul înscris în C.F. nr.72984 Oradea, nr.top 4104/4 în suprafaţă de 174 mp şi nr. top 4105/7 în suprafaţă de 492 mp, aflate în patrimoniul pârâtului.
A fost obligată chemata în garanţie A.V.A.S. Bucureşti, în condiţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 să predea notificarea formulată de reclamanţi Secretariatului Comisiei Centrale însoţită de Decizia conţinând propunerile de acordare a despăgubirilor cuvenite pentru suprafeţele cu cele două numere topografice.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanţi privind restituirea în natură a terenului cu nr. top 4104/4 şi 4105/7.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamanţilor suma de 124,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin notificarea nr.651/2001 adresată Primărie Municipiului Oradea, reclamanţii P.V.G.A. şi P.I. au solicitat restituirea în natură a imobilului, situat în Oradea, nr. top 4104 şi 4105/1, care ulterior au fost dezmembrate, conform situaţiei de C.F.
Prin dispoziţia nr. 867 din 20 septembrie 2002 şi referatul de fundamentare a dispoziţiei s-a admis cererea petenţilor şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului (casă şi teren în suprafaţă de 405 mp aferent numerelor top 4104/3 în suprafaţă de 224 mp, nr. top 4104/5 în suprafaţă de 43 mp, nr.top 4105/1 în suprafaţă de 42 mp, nr. top 4105/6 în suprafaţă de 40 mp, nr. top 4105/8 în suprafaţă de 56 mp), toate înscrise în C.F. 3135 Oradea.
In referatul de fundamentare s-a reţinut că potrivit înscrierilor din C.F. 3135 Oradea, imobilul revendicat, aşa cum a fost identificat, a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor petenţilor, fiind trecut în proprietatea Statului Român la 19 februarie 1958, cu titlul de expropriere.
Solicitanţii au dovedit calitatea de moştenitori cu certificatul de moştenitor nr. 54 din 27 mai 2002.
Tot în cuprinsul referatului de fundamentare s-a menţionat că din întreaga suprafaţă a imobilului de 1071 mp, în anul 1995 o suprafaţă de 666 mp a format obiectul dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 21054/1995, intabulat în C.F. în baza încheierii nr. 9170 din 13 mai 1998.
Numerele topografice care nu s-au transmis în favoarea SC S. SA Oradea din C.F. 3135 Oradea şi care nu au fost restituite prin dispoziţia Primarului Municipiului Oradea au fost nr. top 4104/4 în suprafaţă de 174 mp şi nr. top 4105/7 în suprafaţă de 491 mp.
Pentru aceste numere topo a fost înfiinţată o nouă coală de C.F., şi anume C.F. 72984 Oradea.
Prin adresa comunicată petenţilor de unitatea deţinătoare a imobilului cu nr. top 4104/4 şi 4105/7 SC S. SA Oradea a menţionat că nu este de acord cu restituirea imobilului, deoarece el este proprietatea firmei, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 2054/1995, drept intabulat în C.F. 72984 Oradea, fiind dobândit cu bună-credinţă.
In ceea ce priveşte cererea pentru restituirea în natură a suprafeţei de 666 mp, cu nr. top 4104/4 şi 4105/7 s-a reţinut că se impun următoarele precizări:
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert L.C., pârâta SC S. SA ocupă din cele două numere topo suprafaţa de 626 mp, diferenţa fiind situată în exteriorul societăţii, respectiv între incintă şi domeniul C.F. R-ului.
Potrivit aceloraşi identificări efectuate de expert, nr. top 4104/4 este liber, nefiind ocupat de clădiri. Cu toate acestea s-a reţinut că acest număr topo reprezintă calea de acces în incinta societăţii.
In privinţa imobilului cu nr. top 4105/7, instanţa a reţinut că acesta este ocupat de construcţiile ce aparţin de SC S. SA Oradea, aşa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul L.C. Construcţiile identificate pe schiţă (fila 151 dosar), cu C indice 1 şi C indice 2 reprezintă două recipiente metalice amplasate pe fundament monolit şi sprijinite pe structură metalică, iar construcţia C indice 3 este din cărămidă arsă cu acoperiş din beton armat.
In raport de cele prezentate anterior, instanţa a apreciat că aceste terenuri nu pot fi considerate ca fiind libere în înţelesul Legii nr. 10/2001, ele fiind necesare pentru desfăşurarea activităţii unităţii deţinătoare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite în natură şi terenurile pe care ulterior preluării abuzive s-au edificat construcţii autorizate, care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare.
Din actele dosarului nu rezultă că aceste construcţii nu ar mai fi necesare pentru desfăşurarea activităţii de către unitatea deţinătoare.
Instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost publicată, potrivit cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
In opinia instanţei, în condiţiile în care aceste imobile se află în patrimoniul societăţii privatizate, iar privatizarea nu a fost contestată, prezumându-se că au fost respectate dispoziţiile legale, reclamanţii sunt îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii în echivalent, iar menţiunea făcută cu privire la art. 29 alin. (3) cu raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se referă numai la măsurile reparatorii prin echivalent.
Despăgubirile nu au fost acordate şi pentru diferenţele de teren aflate în folosinţa SC S. SA Oradea cu nr. top 4104/3 de 20 mp; nr.top.4105/1-5 mp şi nr. top 4105/6-30 mp, întrucât aceste imobile au făcut obiectul restituirii conform dispoziţiei nr. 867 din 20 septembrie 2002.
In acest sens, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1), astfel că devin admisibile acţiunea principală sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent şi cererile de chemare în garanţie formulate de SC S. SA Oradea şi Asociaţia S.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent se face în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv, cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2 005.
Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul V - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, notificarea formulată de reclamanţi pentru terenul cu nr. top 4105/7 şi nr.top 4104/4 va fi predată pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoţită de dispoziţia emisă de unitatea investită (în speţă, chemata în garanţie A.V.A.S. Bucureşti, deoarece privatizarea a fost efectuată de această entitate), conţinând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 403/A din 5 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 147 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Bihor.
Aspectele de nelegalitate criticate de apelantă au vizat două probleme, şi anume:
Sub un prim aspect, s-a invocat împrejurarea că atragerea în cauză a apelantei s-a produs ca urmare a formulării unei cereri de chemare în garanţie, astfel că neavând calitatea de pârâtă nu putea fi obligată direct faţă de reclamant să execute anumite obligaţii.
S-a reţinut că această afirmaţie este valabilă, în cazul în care se bazează pe dispoziţiile art. 60 şi urm. C. civ., dar în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, instanţa procedând în mod corect, prin obligarea apelantei să facă demersurile pentru acordarea în favoarea reclamanţilor a măsurilor reparatorii, deoarece A.V.A.S. este instituţia publică ce a efectuat privatizarea, norma specială făcând trimitere expresă la acest subiect de drept.
Din modul în care este reglementată întreaga procedură de restituire, se constată că persoanei îndreptăţite îi revine numai obligaţia de a notifica persoana juridică deţinătoare a imobilului, încadrându-se în normele legale posibilitatea ca aceasta să sesizeze, direct sau prin procedură contencioasă, A.V.A.S. pentru declanşarea exercitării obligaţiei ce revine instituţiei publice care a efectuat privatizarea.
Mai mult, în prezenta cauză s-au aflat în situaţia în care un singur imobil înscris iniţial în C.F. 3135 Oradea (casă şi teren, situate în Oradea) s-a aflat în posesia mai multor persoane juridice, fiind competentă să se pronunţe asupra modului de rezolvare a notificării atât Primăria Oradea care a făcut-o prin dispoziţia nr. 867 din 20 septembrie 2002 ), cât şi SC S. SA, societate comercială privatizată.
Faptul că reclamanţii au investit prin notificare Primăria Municipiului Oradea face dovada îndeplinirii cerinţelor legii, unitatea administrativ teritorială, soluţionând cererea vizând porţiunea de imobil ce îi revenea în competenţă şi îndrumă reclamanţii să se adreseze societăţii comerciale pentru restul imobilului ce a intrat în patrimoniul societăţii respective.
Societatea comercială deţinătoare a celor două parcele cu nr. top 4104/4 şi 4105/7 Oradea, fiind o societate comercială privatizată, iar imobilul fiind preluat abuziv în proprietatea statului, pârâta a chemat în garanţie A.V.A.S. şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la obligaţia instituţiei publice care a efectuat privatizarea în speţă.
Chiar dacă reclamanţii nu au notificat direct persoana juridică apelantă, acesteia îi revenea obligaţia de a face toate demersurile necesare pentru a respecta atât dispoziţiile legale, cât şi dispoziţiile hotărârii judecătoreşti.
In ceea ce priveşte inadvertenţa textului de lege invocat cu numerotarea actului normativ, s-a reţinut că instanţa a indicat exact în considerentele textului norma pe care şi-a fundamentat soluţia, deoarece Legea nr. 10/2001 a fost de mai multe ori modificată, chiar după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că, apelanta cunoştea exact textul în temeiul căreia i-a fost stabilită obligaţia cuprinsă în dispozitiv.
Împotriva acestei ultime decizii, în termen legal a declarat recurs chemata în garanţie A.V.A.S., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
într-o primă critică susţine că, recurenta nu a fost legal investită cu soluţionarea notificării şi că obligaţia stabilită prin hotărâre i-a revenit prin declinarea competenţei de soluţionare a notificării de către celelalte autorităţi investite cu soluţionarea ei.
O a doua critică se referă la aplicarea nelegală a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Astfel, faţă de obiectul principal al acţiunii (restituirea în natură) se poate constata că procedura administrativă de restituire în natură a imobilului este cea prevăzută de art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, şi unitatea deţinătoare a imobilului este competentă să soluţioneze notificarea.
Se arată că instanţa a apreciat eronat probele cauzei, deoarece în sensul legii, valorificarea drepturilor intimatului începe cu obligaţia respectării procedurii de notificare prevăzută de art. 29 şi urm. din lege, cu termenele şi în condiţiile impuse de aceste prevederi legale, dispunând nelegal în sarcina A.V.A.S. o obligaţie imposibil de executat.
In al treilea rând, se invocă excepţia inadmisibilităţii de chemare în garanţie a A.V.A.S. faţă de temeiul juridic avut în vedere.
In primul rând, A.V.A.S. apreciază că pentru acordarea despăgubirilor legale în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată este necesară parcurgerea procedurii speciale, prevăzute de aceste dispoziţii legale, cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S. neîntrunind condiţiile imperativ stabilite de art. 29 din lege.
în acelaşi sens, se precizează că cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S. este neîntemeiată, deoarece nu pe această cale se pot valorifica drepturile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, fiind necesar să se urmeze procedura prevăzută de art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Reclamanţii P.V.G.A. şi P.I. sunt moştenitorii defunctului P.T., conform certificatului de moştenitor anexat la dosar.
Antecesorul lor a deţinut dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în Oradea, fiind identificat cu parcelele nr. top 4105/1, 4104/3, 4104/5, 4105/6, 4105/8, 4105/7 şi 4104/4 înscrise iniţial în coala de C.F. nr. 3135 Oradea.
Ulterior, parcelele cu nr. top 4105/7 şi 4104/4 au fost transmise în coala de C.F. 72984 Oradea în favoarea SC S. SA Oradea.
In anul 1958, imobilul descris mai sus a fost trecut în patrimoniul Statului Român, potrivit încheierii nr.2867/1958.
Prin apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului şi prin dispoziţia nr. 867 din 20 septembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a dispus restituirea în natură numai în parte a imobilului, respectiv a parcelelor cu nr. top 4104/3, 4104/5, 4105/1, 4105/6 şi 4105/8, respingându-se cererea privind restituirea în natură pentru numerele topo 4105/7 în suprafaţă de 492 mp şi 4104/4 în suprafaţă de 174 mp, deoarece aceste numere topo se regăsesc în incinta SC S. SA Oradea, pe ele fiind edificate construcţii, nefiind posibilă restituirea în natură.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că SC S. SA Oradea ocupă mai multe suprafeţe de teren solicitate de reclamanţi.
Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi A.V.A.S. au fost introduşi în cauză prin cererea de chemare în garanţie formulată de SC S. SA Oradea pentru a fi obligată la despăgubiri, în baza obligaţiei vânzătorului de a garanta pe cumpărător contra evicţiunii.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, legal şi temeinic au reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Corect s-a reţinut că în condiţiile în care, imobilele se află în patrimoniul societăţii privatizate, iar privatizarea nu a fost contestată, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent, referirea din alin. (3) al art. 29 la aplicabilitatea dispoziţiile art. 26 alin. (1), făcându-se numai cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Potrivit disp. art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se precizează că „măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituţia publică care a efectuat privatizarea, cu respectarea disp. art. 26 alin. (1) astfel că s-a admis corect acţiunea principală sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent şi cererile de chemare în garanţie formulate în cauză.
Tot prin dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunerea măsurilor reparatorii prin echivalent se face în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate abuziv, cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul V Titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, corect a stabilit de instanţă ca notificarea formulată de reclamanţii-intimaţi pentru terenul nr.top 4105/7 şi nr. top 4104/4 să fie predată pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoţită de dispoziţia emisă de unitatea investită, în speţă, chemata în garanţie A.V.A.S., deoarece privatizarea a fost realizată de către aceasta.
Recurenta susţine că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile legale procedurale, deoarece A.V.A.S. în cauză are calitate de chemată în garanţie şi nu de pârâtă.
Trebuie reţinut că chemarea în garanţie a acesteia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1337 şi art. 1341 C. civ. raportat la art. 60-63 C. proc. civ., fiind aplicabile şi prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001.
In virtutea celor reţinute de instanţe, imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale, privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale, aspect pe care legiuitorul l-a avut în vedere la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul în discuţie nu poate fi restituit în natură, întrucât terenul revendicat nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, acesta fiind ocupat de construcţii, teren necesar pentru desfăşurarea activităţii unităţii deţinătoare, fiind cale de acces în incinta societăţii.
In ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, susţinut de recurentă, care este de fapt o excepţie, urmează să fie respins, deoarece în calea de atac nu poate fi schimbată calitatea părţilor.
Pentru considerentele expuse, hotărârea apelată fiind legală şi temeinică, urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanţie A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 403/A din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8020/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5706/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
