ICCJ. Decizia nr. 8020/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8020
Dosar nr. 40/63/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2003 la Tribunalul Dolj, secţia civilă, reclamanta P.M.G. a chemat în judecată Primăria Comunei Seaca de Pădure, judeţul Dolj, solicitând obligarea acesteia de a emite dispoziţie motivată pentru restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 3950 mp, situat în comuna Seaca de Pădure, cu vecinătăţile: răsărit - S.M., apus şi miazănoapte - şoseaua comunală, miazăzi - tarlaua comunală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul a aparţinut tatălui său, B.C.I., decedat la 2 martie 1994, care îl dobândise prin moştenire de la B.C., acesta, la rândul său dobândindu-1 prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5548/1912.
Reclamanta a precizat că, prin sentinţa civilă nr. 5633 din 10 august 1962, terenul a trecut în proprietatea statului, fiind considerat bun fără stăpân, conform art. 1 din Decretul nr. 111/1951 şi, deşi în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 a notificat Primăria comunei Seaca de Pădure, aceasta refuză emiterea dispoziţiei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d), art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 747 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat Primarul comunei Seaca de Pădure să emită dispoziţie motivată pentru restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 3523 mp pe următoarele amplasamente: 1323 mp în T 20, p. 799 şi 800; 2200 mp în T 82 p 2 şi 2/1, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I.A.
S-a disjuns capătul de cerere privind constatarea în parte a nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de M.A.A., cu privire la suprafaţa de teren ocupată de SC A. SA Seaca de Pădure, în vederea soluţionării acestei cereri de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că terenul de 3950 mp este situat în intravilanul Comunei Seaca de Pădure, nu este afectat de detalii de sistematizare, iar, la data promovării acţiunii, suprafaţa menţionată era deţinută după cum urmează: 1233 mp, în tarlaua 20 de S.M. şi G., parcelele 799 şi 800, în baza titlului de proprietate nr. 71 - 58933 din 10 iulie 1998 eliberat pe numele autorului S.M., de S.M. şi G. 2200 mp, în tarlaua 821, parcelele 2 şi 2/1, în baza aceluiaşi titlu de proprietate; de SC A. Seaca de Pădure, 427 mp, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate M O 7 nr. 1151 din 16 ianuarie 1996.
Cu privire la titlul de proprietate nr. 71 - 58933/1998, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 284/F din 4 octombrie 2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 330 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Dolj, s-a constatat nulitatea absolută parţială în ce priveşte suprafeţele de 0,0639 ha din tarlaua 20 parcela 799 şi 684 mp din tarlaua 2000, parcela 800.
Prin aceleaşi hotărâri s-a constatat şi nulitatea absolută parţială a titlului nr. 674 - 19542 din 10 iulie 1998 emis numiţilor S.M. şi G., pentru suprafaţa de 0,07 ha din tarlaua 82, parcela 21.
Ca atare, în conformitate cu constatările expertizei, s-a concluzionat că reclamantei i se poate restitui în natură terenul în suprafaţă totală de 3523 mp, pe amplasamentele menţionate, astfel că, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, este întemeiată cererea de obligare a pârâtului de a emite dispoziţie motivată în acest sens.
Referitor la terenul de 427 mp deţinut de SC A. SA Seaca de Pădure, s-a constatat că soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG nr. 834/1991 este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi s-a dispus disjungerea cererii.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, susţinând că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni cu obiect complex, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi art. 50 din Legea nr. 10/2001 şi deşi certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare s-a solicitat este un act emis de un organ administrativ, pentru o bună administrare a justiţiei, competenţa materială revenea, în primă instanţă, tribunalului, intervenind prorogarea conform art. 17 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că tribunalul a reţinut greşit că doar suprafaţa de 427 mp este deţinută de SC A. SA Seaca de Pădure şi că aceasta este amplasată în tarlaua 82, parcela 2 şi 1.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 178 din 12 mai 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat reţinând, în esenţă, că prevederile art. 17 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă întrucât cererea reclamantei pentru constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi calificată ca accesorie, iar acest certificat reprezintă un act administrativ, emis de autoritatea publică centrală şi care poate fi atacat în condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., legea instituind o procedură specială derogatorie de la normele dreptului comun, în ceea ce priveşte soluţionarea unei astfel de cereri.
Solicitarea reclamantei de a se efectua o nouă expertiză pentru stabilirea exactă a dimensiunilor şi amplasamentelor suprafeţelor de teren deţinute de SC A. SA Seaca de Pădure, a fost calificată ca implicând examinarea fondului cererii de constatare a nulităţii certificatului de atestare menţionat, de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal reclamanta P.M.G., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., operand prorogarea de competenţă. Astfel s-a învederat că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 24 şi art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicată (fost art. 46), competenţa materială aparţinând tribunalului ca instanţă de fond şi curţii de apel în ce priveşte soluţionarea apelului.
Deşi certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administraţiei de stat, pentru considerente ce ţin de necesitatea unei bune administrări a justiţiei, intervine prorogarea de competenţă conform dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., acelaşi tribunal fiind competent să soluţioneze atât cererea având ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cât şi solicitările vizând obligarea unităţii notificate de a emite dispoziţie şi de a restitui în natură imobilul.
Analizând criticile invocate de recurentă raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul reclamantei P.M.G. este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia civilă, la 5 februarie 2003, reclamanta P.M.G. a solicitat obligarea Primăriei comunei Seaca de Pădure, judeţul Dolj, de a emite dispoziţie motivată de restituire în natură a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 3950 mp situat în comuna Seaca de Pădure.
Ulterior repunerii pe rol a dosarului după suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a constatării prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a nulităţii absolute parţiale a celor două titluri de proprietate aflate la dosar, reclamanta a formulat o precizare a acţiunii, înregistrată la 9 iulie 2007 (fila 88 dosar fond), prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151/1996 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, certificat în care a susţinut că este inclusă o parte din terenul în litigiu.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Prorogarea legală de competenţă are loc atunci când instanţa sesizată îşi prelungeşte competenţa în temeiul unei dispoziţii exprese a legii.
Dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. se justifică prin aceea că atât cererile accesorii cât şi cele incidentale se află în raporturi de dependenţă faţă de acţiunea principală.
Problema în speţă este de a stabili dacă prorogarea de competenţă se poate realiza şi în acele cazuri în care cererile accesorii sau incidentale ar intra în competenţa absolută a altor organe de jurisdicţie sau a altor instanţe judecătoreşti.
Sunt vizate cazurile de competenţă materială şi de competenţă teritorială excepţională. Pentru aceste ipoteze, literatura de specialitate şi jurisprudenţa au considerat că prorogarea de competenţă se poate extinde în baza dispoziţiilor de principiu consacrate în art. 17 C. proc. civ.
In promovarea acestui punct de vedere se porneşte de la constatarea că dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. sunt situate într-un titlu distinct al Cărţii I (Titlul III), intitulat „Dispoziţii Speciale". Prin urmare, în această concepţie, dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. au un caracter derogator de la regulile de competenţă instituite în art. 1-16 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat şi în recurs împrejurarea că pentru capătul de cerere privind obligarea primăriei de a emite dispoziţie cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3950 mp, competenţa aparţine tribunalului ca instanţă de fond şi secţiei civile a curţii de apel, în calea de atac a apelului.
Reclamanta a formulat acţiunea în cadrul procesual edictat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, urmărind, în principiu, restituirea în natură a imobilului pentru care, ca o chestiune prejudicială, era necesar să se obţină, pe cale judecătorească, desfiinţarea actelor juridice de înstrăinare a imobilului de către stat, societăţii A. SA.
Ca atare, chiar dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administraţiei de stat, pentru considerentele menţionate şi în scopul asigurării unei bune administrări a justiţiei, se consideră că a intervenit prorogarea de competenţă, potrivit art. 17 C. proc. civ., tribunalul fiind competent să soluţioneze în primă instanţă ambele capete de cerere.
Recurgerea la Legea contenciosului administrativ ar lipsi de finalitate procedura Legii nr. 10/2001, fiind înlăturat spiritul său, acela al regulii restituirii în natură în măsura în care cerinţele sale, inclusiv în ceea ce priveşte valabilitatea actelor juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, ar fi întrunite.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să admită recursul reclamantei şi să caseze Decizia menţionată.
Se va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 747 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia civilă, la 12 decembrie 2007 şi se va schimba în parte sentinţa în sensul că se va trimite spre competentă soluţionare către Tribunalul Dolj, secţia civilă, cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu privire la suprafaţa de teren ocupată de SC A. SA Seaca de Pădure, judeţul Dolj.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.M.G. împotriva deciziei civile nr. 178 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia civilă sus menţionată.
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 747 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că, trimite spre competentă soluţionare către Tribunalul Dolj, secţia civilă, cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu privire la suprafaţa de teren ocupată de SC A. SA Seaca de Pădure.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5748/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
