ICCJ. Decizia nr. 5761/2003. Civil. SUSPENDARE EXECUTARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5761
Dosar nr. 9301/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.H. prin mandatar S.T. a solicitat obligarea pârâtului, în calitate de proprietar al imobilului situat în Braşov, la încheierea contractului de închiriere pentru locuinţa ce o deţine în imobil, în temeiul art. 6 din OUG nr. 40/1999, modificată prin Legea nr. 241/2001.
Se motivează acţiunea, prin aceea că prin hotărâre judecătorească irevocabilă titlul de proprietate al pârâtului a fost preferat titlului de proprietate al reclamanţilor obţinut în condiţiile Legii nr. 112/1995 şi pe cale de consecinţă redevin chiriaşi în temeiul prevederilor legale citate.
Judecătoria Braşov prin sentinţa civilă nr. 7365 din 9 septembrie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor.
Instanţa a reţinut că, în urma admiterii acţiunii în revendicare formulată de către pârât, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost „desfiinţate implicit" aşa cum susţin reclamanţii, această noţiune nefiind recunoscută ca şi cauză de neeficacitate a actului juridic civil.
Art. 6 din OUG nr. 40/1999 modificată, face referire expresă la titularii de contracte de vânzare-cumpărare desfiinţate prin hotărâre judecătorească, ceea ce nu este cazul în speţă. Instanţa de fond reproşează reclamanţilor faptul că au cerut chiar ei desfiinţarea propriilor contracte de vânzare-cumpărare.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 118/Ap din 11 noiembrie 2003. Sentinţa judecătoriei a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului să încheie cu reclamanţii contractele de închiriere, pentru locuinţele în litigiu.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii, foşti chiriaşi, au cumpărat locuinţa cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, însă prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului este preferabil titlurilor de proprietate ale reclamanţilor, astfel că a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de pârâtul din prezenta cauză. Aşa fiind, titlul de proprietate al reclamanţilor nu mai are nici o eficienţă juridică, deci poate fi asimilat contractelor considerate desfiinţate. Prin analogie, reclamanţii se află în situaţia reglementată de art. 6 din OUG nr. 40/1995.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs T.S., prin mandatar S.T.. Au fost invocate ca motive de casare prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Pentru motivul I de recurs (art. 304 pct. 5) se arată în esenţă.
Acţiunea reclamanţilor a fost formulată împotriva pârâtului T.H. la 22 ianuarie 2003. Pârâtul a decedat la 19 mai 2003 şi potrivit certificatului de moştenitor recurenta a fost declarată unică moştenitoare la data de 6 octombrie 2003. Curtea de Apel Braşov a obligat deci o persoană decedată, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii.
Pentru motivul II de recurs (art. 304 pct. 9) se susţine, în esenţă, că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din OUG nr. 40/1999, acestea fiind de o strictă interpretare. Or, reclamanţilor nu le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare, condiţie obligatorie pentru ca proprietarul să poată fi obligat să încheie contract de închiriere cu aceştia.
Recursul se priveşte ca fondat în limitele şi pentru motivele ce urmează.
Pârâtul, proprietar al imobilului, a decedat pe parcursul desfăşurării procesului. Acesta a avut un mandatar în persoana lui S.T. Indiferent dacă acesta a avut sau nu cunoştinţă, în faza de fond sau/şi apel, la decesul pârâtului cert este că acesta a reprezentat o persoană decedată, care avea însă un moştenitor posesor al unui certificat de moştenitor din 6 octombrie 2003 notat în C.F., împrejurare necunoscută de instanţă şi nu din vina ei.
Potrivit art. 71 C. proc. civ. mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat; mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori.
Acest text de lege trebuie interpretat prin raportare la art. 67, potrivit căruia părţile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar.
Din momentul decesului pârâtului, parte în proces devine recurenta moştenitoare care poate să-şi exercite drepturile personal sau prin mandatar [art. 67 alin. (1)].
Pentru a vedea dacă mandatul dăinuieşte (art. 71 teza 2) moştenitoarea trebuia să-şi exprime punctul de vedere cu privire la mandatul dat de autorul său. Pentru aceasta trebuia însă introdusă în proces, ceea ce nu s-a făcut. Numai în situaţia în care moştenitoarea, introdusă în proces, nu retrăgea mandatul, acesta rămânea valabil. Or, prima condiţie de introducere în cauză nu s-a îndeplinit.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, după introducerea în cauză a moştenitoarei şi exprimarea expresă a opţiunii acesteia cu privire la mandatul dat de autorul său.
Admiterea primului motiv de casare face de prisos examinarea motivului doi de casare. Cu ocazia rejudecării apelului vor fi examinate toate celelalte motive invocate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T.S., prin mandatar S.T. împotriva deciziei nr. 118/Ap din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5809/2003. Civil. Litigiu de muncă-restituire... | ICCJ. Decizia nr. 5762/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
