ICCJ. Decizia nr. 5809/2003. Civil. Litigiu de muncă-restituire contribuţie 7% la fond de asigurări sociale de sănătate. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5809
Dosar nr. 3731/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 4 iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la momentul când hotărârile judecătoreşti atacate au rămas irevocabile, recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 389 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Cluj şi a deciziei civile nr. 2091 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
S-a susţinut că ambele hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
A fost ataşat dosarul cauzei, din examinarea căruia rezultă că la data de 17 mai 2002, O.R.S., R.L. şi alte 33 persoane, judecători şi personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Turda, au formulat acţiune pe rolul Tribunalului Cluj, chemând în judecată, pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi solicitând obligarea acestora de a le restitui sumele de bani încasate prin reţinerea cotei de 7% contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000–31 martie 2001, indexate cu coeficientul de inflaţie iar pe viitor să nu le mai efectueze astfel de reţineri.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu alte patru persoane, formulând aceleaşi pretenţii ca şi reclamanţii.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 389 din 5 iulie 2002, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie, constatând nelegalitatea reţinerilor şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Cluj să restituie fiecărui reclamant sumele de bani respective, reactualizate cu rata inflaţiei. Faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinere şi personalul auxiliar beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze fără a se condiţiona aceste prestaţii de plată vreunor contribuţii la asigurările sociale de sănătate, modificarea legislaţiei sub acest aspect este ulterioară perioadei în litigiu, astfel încât nu afectează temeinicia pretenţiilor formulate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 2091 din 15 octombrie 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva acestei sentinţe.
În recursul în anulare s-a susţinut că hotărârile sunt greşite întrucât încalcă mai multe prevederi legale cuprinse în Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este întemeiat.
Interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, a HG nr. 409/1998 şi a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 145/1997, conduce la concluzia certă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Astfel, sub un prim aspect, invocarea de către instanţe a prevederilor Legii nr. 92/1992 este fără relevanţă în condiţiile în care această reglementare este anterioară Legii-cadru în domeniu nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998.
În acest act normativ, art. 4 prevedere obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România iar art. 6 menţionează categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei.
De asemenea, în art. 9 sunt nominalizate persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, între care magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu se regăsesc. Or, dacă ar fi dorit să îi includă printre cei exceptaţi, legiuitorul ar fi putut face acest lucru fără nici o problemă.
Tot astfel, magistraţii şi personalul auxiliar nu sunt menţionaţi, printre excepţiile enumerate de art. 6 lit. d) din Legea nr. 145/1997 iar cum excepţiile sunt de strictă interpretare, concluzia este aceeaşi, în sensul aplicării, în ceea ce îi priveşte, a regulilor generale.
De altfel, reclamanţii şi intervenienţii au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că, potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul are obligaţia de a vira contribuţia de asigurări de sănătate reţinută asiguratorului.
Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt, pentru motivele arătate, nelegale iar soluţionarea cauzei pe fond este greşită.
Urmează ca admiţându-se recursul în anulare potrivit prevederilor art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., să fie casate ambele hotărârii şi, rejudecând cauza în fond, Curtea să respinsă acţiunea şi cererea de intervenţie ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2091 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează această decizie precum şi sentinţa civilă nr. 389 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Cluj şi rejudecând pe fond respinge acţiunea reclamanţilor O.R.S., ş.a., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.M., C.C. şi R.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5825/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5761/2003. Civil. SUSPENDARE EXECUTARE. Recurs → |
|---|
