ICCJ. Decizia nr. 5795/2003. Civil. Contestaţie decizie imputaţie. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5795
Dosar nr.4323/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4824 din 16 iulie 2000, pe rolul Judecătoriei Sibiu, contestatorul T.N. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC C. SA Sibiu să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să fie anulată Decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu prin care i s-a imputat suma de 174.041.198 lei, reprezentând prejudiciu aduse societăţii.
Totodată a solicitat şi suspendarea executării deciziei de imputare până la soluţionarea litigiului.
În motivarea contestaţiei, contestatorul susţine că nu se face vinovat de producerea prejudiciului care i-a fost imputat iar împrejurarea că autorul real al pagubei este insolvabil nu este de natură a antrena răspunderea sa.
2. În apărare, intimata SC C. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât T.N. nu a respectat obligaţiile de serviciu ce îi reveneau, livrând marfa fără a verifica bonitatea cumpărătorului, fapt ce este de natură să atragă răspunderea materială a contestatorului.
3. Judecătoria Sibiu, în urma administrării probelor, a pronunţat sentinţa civilă nr. 4672 din 6 iulie 2002 prin care a admis contestaţia formulată de către contestatorul T.N. şi a anulat Decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că potrivit sentinţei penală nr. 615/2001 pronunţată de Judecătoria Sibiu, autorul prejudiciului nu este contestatorul, care de bună credinţă fiind a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu societatea reprezentată de numitul B.V., plata urmând să se facă prin filă CEC.
În această împrejurare, contestatorul nefiind autorul prejudiciului nu poate fi antrenată răspunderea materială unipersonală, întrucât lipsesc cerinţele antrenării acestei forme de răspundere (faptă ilicită, vinovăţie, legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu).
Împotriva sentinţei pronunţată de judecătorie a declarat recurs SC C. SA Sibiu, care a fost admis de Tribunalul Sibiu prin Decizia nr. 1306 din 16 decembrie 2002 şi s-a decis casarea sentinţei civile nr. 4672 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu şi rejudecându-se pricina pe fond a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul T.N., împotriva deciziei de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu.
Împotriva deciziei civile nr. 1306 din 16 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu a declarat recurs în anulare, întemeiat pe prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care consideră că hotărârea judecătorească recurată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, Decizia fiind şi vădit netemeinică.
În dezvoltarea criticilor formulate prin recursul în anulare se arată în esenţă următoarele:
- greşit a stabilit instanţa de recurs că se poate reţine în sarcina contestatorului T.N. o răspundere materială subsidiară, specifică dreptului muncii, câtă vreme, acesta având calitatea de director executiv răspunde în aceleaşi condiţii ca şi administratorii societăţilor comerciale, adică o răspundere civilă bazată pe mandat conform art. 72 din Legea nr. 31/1990. In aceste condiţii răspunderea civilă a contestatorului putea fi angajată numai pe calea unei acţiuni civile întemeiată pe dispoziţiile art. 1540 C. civ.
- pretenţiile intimatei SC C. SA Sibiu, au fost satisfăcute de Judecătoria Sibiu care a pronunţat sentinţa penală nr. 615 din 18 aprilie 2001 privind pe inculpatul B.V., în cadrul acestui dosar fiind soluţionată şi latura civilă a cauzei penale privind prejudiciul suferit de intimata SC C. SA Sibiu prin infracţiunea de înşelăciune săvârşită de B.V. Hotărârea penală menţionată are putere de lucru judecat conform art. 22 C. proc. pen. cu privire la faptă, autor şi cuantumul prejudiciului.
Recursul în anulare este fondat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, intimata SC C. SA Sibiu a fost prejudiciată cu suma de 174.041.198 lei reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate către SC S. SRL Bârlad în baza unui contract comercial încheiat cu aceasta prin reprezentantul ei B.V.. Pentru plata facturilor reprezentând contravaloarea mărfii livrate, B.V., asociat al cumpărătoarei SC S. SRL Bârlad a depus fila CEC nr. P 308737151 din 12 mai 2000 ce urma să fie decontată la Banc Post, agenţia Bârlad.
La data de 22 mai 2000 când SC C. SA Sibiu a prezentat fila CEC la bancă în vederea decontării, banca a refuzat plata pentru lipsa totală de disponibil în contul debitorului.
S-a stabilit în urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală că fila CEC a fost emisă fără acoperire, intimata fiind în acest fel prejudiciată cu contravaloarea mărfii livrate şi a cărei preţ nu a fost plătit de cumpărător.
Cum contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 4 aprilie 2000 cu SC S. SRL a fost semnat de către contestatorul T.N., care la acea dată îndeplinea în cadrul intimatei SC C. SA Sibiu funcţia de director comercial, societatea comercială a emis Decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 prin care i-a imputat contestatorului T.N. suma de 174.041.198 lei. Decizia de imputare este motivată, în drept de prevederile art. 145 din Legea nr. 31/1990 şi art. 102 şi art. 103 C. muncii.
Procedând în modul arătat, intimata SC C. SA Sibiu, care este societate comercială pe acţiuni, a încălcat prevederile din Codul muncii, dar şi din Legea nr. 31/1990 prin care se reglementează răspunderea administratorilor din societăţile comerciale, cu care sunt asimilaţi şi directorii executivi pentru pagubele pe care le cauzează societăţii în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
Potrivit art. 144 alin. (1) raportat la art. 72-73 din Legea nr. 31/1990, obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, fiind aşa dar o răspundere contractuală civilă şi în acelaşi timp o răspundere legală.
Aceiaşi natură civilă o au faţă de societatea comercială şi directorii executivi ai societăţii, care sunt asimilaţi cu administratorii chiar dacă au şi calitatea de salariaţi. Altfel spus, directorii executivi ai societăţii comerciale, chiar atunci când sunt salariaţi ai acesteia, fiind potrivit legii funcţionari, poartă faţă de societate o răspundere civilă, în sensul larg al noţiunii, iar nu o răspundere materială, în înţelesul codului muncii, cu privire la daunele produse societăţii comerciale din vina şi în legătură cu munca lor, prevederile art. 147 din Legea nr. 31/1990 fiind fără echivoc, în acest sens.
Din Decizia nr. 74 din 14 iulie 1999 aflată la dosar nr. 4323/2003 al Curţii Supreme de Justiţie rezultă că de la data de 15 iulie 1999 contestatorul T.N. îndeplinea funcţia de director comercial în cadrul SC C. SA Sibiu, având deci o funcţie executivă.
În aceste condiţii, utilizarea de către intimata societate comercială a unui titlu executor prevăzut de codul muncii, Decizia de imputare pentru recuperarea unei pagube care se pretinde că a fost produsă societăţii de către directorul comercial T.N. este nelegală, ea neputând fi recuperată decât pe calea unei acţiuni la instanţele de drept comun.
Neobservând dispoziţiile legale menţionate, atunci când a soluţionat recursul declarat de intimata recurentă SC C. SA Sibiu, Tribunalul Sibiu a pronunţat o hotărâre cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei, impunându-se a se admite recursul în anulare de faţă, a se casa Decizia atacată şi a se respinge recursul introdus de SC C. SA Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 4672 din 16 iulie 2002 pronunţată de Judecătoria Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1306 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu.
Casează Decizia atacată şi respinge recursul introdus de SC C. SA împotriva sentinţei nr. 4672 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5764/2003. Civil. PUNERE SUB INTERDICŢIE.... | ICCJ. Decizia nr. 5676/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... → |
|---|
