ICCJ. Decizia nr. 5822/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5822
Dosar nr. 4730/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 1514 din 29 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii G.M.N. şi S.T.V. în contradictoriu cu pârâţii SC A. 2000 SA şi A.P.A.P.S. Bucureşti.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat să le fie restituită în natură o parte din imobilul situat în Cluj Napoca, ce a aparţinut Băncii I. SA din al cărei capital bunicii lor deţineau 96%. Or, se arată în sentinţă, reclamanţii nu s-au conformat termenelor, etapelor şi procedurilor prevăzute de Legea specială, nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii acţiunii, astfel încât o cerere în revendicare de drept comun nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii susţinând că în mod greşit le-a fost respinsă acţiunea întrucât ei s-au conformat prevederilor Legii nr. 10/2001, adresând unităţii deţinătoare, SC A. 2000 SA notificarea vizând retrocedarea, la care nu au primit răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 256 din 28 mai 2003 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi în baza prevederilor art. 13 C. proc. civ. şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj, cea în a cărei rază teritorială se află imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, criticând-o şi susţinând că în mod nelegal Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa, au fost de asemenea reiterate o serie de apărări de fond cu privire la situaţia juridică a imobilului.
Pârâta A.V.A.S.(fostul A.P.A.P.S.) a pus concluzii de admitere a recursului în sensul rejudecării apelului de către Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat.
Instanţa de apel, declinându-şi competenţa, a făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. civ., încălcând un principiu elementar de drept potrivit căruia reglementarea specială derogă de la cea generală. În speţă, litigiului dedus judecăţii fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, este evident că au prioritate dispoziţiile art. 24 din acest act normativ, care se referă expres, pentru judecata în fond, la tribunalul „în a cărui rază teritorială îşi are sediul unitatea deţinătoare". Or, cum unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu este SC A. 2000 SA, cu sediul în Bucureşti, în mod corect din punct de vedere al competenţei teritoriale cauza a fost soluţionată în fond de Tribunalul Bucureşti iar apelul trebuie judecat de Curtea de Apel Bucureşti.
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1) teza a II-a art. 313 şi art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.M.N. şi S.T.M. împotriva deciziei civile nr. 256 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1514 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5013/2003. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5703/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
