ICCJ. Decizia nr. 5856/2003. Civil. ANULARE TESTAMENT. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5856
Dosar nr. 3805/2003
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1163 din 7 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii - reclamanţi Ş.N. şi S.I. împotriva deciziei civile nr. 2007 A din 3 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă R.S. şi a obligat pe recurenţi la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
La aceeaşi dată, înainte de acordarea cuvântului pentru susţinerea şi combaterea motivelor de recurs, Curtea de Apel a respins cererea de suspendare a judecării formulată de recurentul - reclamant S.I. Acesta, invocând dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. solicitase suspendarea judecării recursului până la soluţionarea pricinii ce făcea obiectul dosarului nr. 3125/2003, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Curtea de Apel, deliberând, a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea acţiunii în petiţiune de ereditate, cu motivarea că acea cauză nu avea nici o legătură cu cea asupra căreia trebuia să se pronunţe.
La 3 iunie 2003, reclamanţii S.I. şi Ş.N. au declarat recurs împotriva încheierii din 7 mai 2003. Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., au susţinut că încheierea este insuficient motivată şi nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi dovezilor administrate.
Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2441 alin. (2) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, în mod separat, numai încheierile prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului şi cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Celelalte încheieri pronunţate de instanţele de judecată pot fi atacate odată cu fondul, iar apelul sau recursul, după caz, declarat împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare.
Codul de procedură civilă defineşte noţiunea de încheiere ca fiind orice altă hotărâre dată de instanţă, atunci când nu rezolvă fondul cauzei sau nu soluţionează o cale de atac.
În cauză, cererea de suspendare a judecării recursului a fost soluţionată de instanţă la acelaşi termen la care au avut loc dezbaterile asupra cererii de recurs, dispoziţia instanţei fiind consemnată în practicaua care face parte integrantă din hotărârea pronunţată, iar reclamanţii au declarat recurs numai împotriva măsurii respingerii cererii de suspendare.
Or, în condiţiile în care hotărârea pronunţată nu este susceptibilă de nici o cale de atac, fiind o decizie pronunţată în recurs, nici respingerea cererii de suspendare a judecăţii nu poate fi atacată separat cu recurs.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamanţi este inadmisibil iar Înalta Curte îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.I. şi Ş.N. împotriva Încheierii din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, dată în dosarul nr. 110/2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 5960/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5013/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
