ICCJ. Decizia nr. 5960/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5960
Dosar nr. 4916/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 29 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanţii R.V. şi R.G. au chemat în judecată pe pârâţii SC S.F. SA Râmnicu-Vâlcea şi Ministerul Finanţelor, D.G.F.P. Vâlcea, solicitând obligarea acestora să emită decizii motivate, ca răspuns la notificările înaintate în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au solicitat restituirea unor terenuri în suprafaţă de 1649 mp şi 2175 mp, aflate în proprietatea SC S.F. SA Râmnicu-Vâlcea şi a terenului în suprafaţă de 706,25 mp aflat în proprietatea SC P. SA Ploieşti.
Pârâta SC S.F. SA Rm. Vâlcea nu a răspuns la notificarea făcută de reclamanţi, iar pârâta SC P. SA Ploieşti a arătat că a fost privatizată, motiv pentru care reclamanţii au adresat notificarea Ministerului Finanţelor, fără ca acesta să emită decizie motivată.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 13 februarie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei SC S.F. SA, obligând-o pe aceasta să emită o decizie motivată şi a respins cererea împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor, Direcţia finanţelor publice Vâlcea.
În motivarea acestei sentinţe, Tribunalul Vâlcea a reţinut că pârâta SC S.F. SA nu a răspuns la notificarea adresată de reclamanţi şi nu a respectat condiţiile obligatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce o priveşte pe pârâta Direcţia finanţelor publice Vâlcea, instanţa a reţinut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu se încadrează în categoria persoanelor juridice cărora li se adresează notificarea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC F.S. Râmnicu-Vâlcea, motivând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a fost obligată de instanţă să răspundă la notificarea reclamanţilor, fără a avea în vedere că aceştia au formulat o singură notificare către Primăria comunei Mihăeşti, care le-a şi răspuns.
Prin Decizia civilă nr. 74/A din 14 mai 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că reclamanţii au îndeplinit procedura prealabilă şi obligatorie prev. de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că instanţa de fond a stabilit corect că pârâta nu a răspuns la notificarea ce i-a fost adresată, aşa cum avea obligaţia conform art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta SC S.F. SA Rm.Vâlcea a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Se arată în motivarea apelului că reclamanţii nu au dovedit că au depus notificarea în condiţiile prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au făcut dovada notificărilor şi a îndeplinirii condiţiilor unei proceduri prealabile.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Reclamanţii s-au conformat acestei dispoziţii legale, existând la dosar adresa de înaintare a notificării şi către SC S.F. SA Rîmnicu Vâlcea, notificare prin care au solicitat ca pârâta să le restituie două suprafeţe de teren de 1649 mp şi 2175 mp aflate în proprietatea acesteia.
Susţinerea recurentei că nu s-a făcut dovada comunicării notificării nu poate fi reţinută, întrucât la fila 49 (dosar fond) există dovada de comunicare a notificării de către biroul executorului judecătoresc către pârâta-recurentă.
În acest context, conform dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligaţia ca, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. Potrivit art. 24 alin. (1) din lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
În mod corect, instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că recurenta-pârâtă nu a respectat condiţiile prevăzute de art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv nu a răspuns la notificarea ce i-a fost adresată de reclamanţi.
În raport de aceste considerente, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.F. SA Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.F. SA Rm. Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 74 A din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5014/2003. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5856/2003. Civil. ANULARE TESTAMENT. Recurs → |
|---|
