ICCJ. Decizia nr. 5910/2003. Civil. Decadere din drepturile parintesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5910
Dosar nr. 4731/2003
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6307/2002 reclamanta Comisia pentru Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii C.A.P. şi Z.A.O., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti.
În motivarea cererii s-a arătat că, din relaţia de concubinaj a celor doi pârâţi s-a născut la 11 septembrie 2000 C.C.G., iar după o scurtă perioadă de timp, minorul a fost părăsit de părinţi, rămânând în grija bunicilor paterni.
Ulterior, faţă de minor a fost luată măsura plasamentului la bunicii paterni, prin hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 73 din 12 februarie 2003 a respins cererea ca neîntemeiată.
S-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 109 C. fam., acest text având în vedere situaţia în care copilul se află în îngrijirea părinţilor.
Or, s-a apreciat că, întrucât copilul a fost abandonat de pârâţi, înseamnă că sunt aplicabile, de fapt, prevederile Legii nr. 47/1993, referitoare la declararea judecătorească a abandonului de copii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 318 din 24 iunie 2003 a respins apelul ca nefondat, menţinând soluţia primei instanţe.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că instanţa de apel a greşit considerând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 109 C. fam., întrucât, de la abandonul minorului, părinţii nu au manifestat nici un interes în ceea ce priveşte creşterea şi educarea acestuia.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut curtea de apel, sancţiunea decăderii din drepturile părinteşti, aşa cum este reglementată de art. 109 C. fam., presupune ca sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului să fie primejduită prin felul în care sunt exercitate drepturile părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte.
Prin hotărârea nr. 385 din 25 iulie 2001 a Comisiei pentru Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti s-a luat faţă de minor măsura plasamentului la bunicii paterni, măsură care, potrivit art. 12 din OUG nr. 26/1997, poate fi dispusă dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului sunt periclitate în familie din motive independente de voinţa părinţilor.
Pentru o atare situaţie, rezultă că nu sunt culpabili părinţii, dezvoltarea minorului în familie fiind pusă în pericol din împrejurări independente de voinţa acestora.
Chiar în preambulul hotărârii prin care s-a dispus măsura plasamentului, s-a reţinut că tatăl nu are condiţii pentru creşterea şi îngrijirea copilului.
Deşi, pe de o parte, Comisia pentru Protecţia Copilului a apreciat că nu există o culpă a părinţilor pentru situaţia în care se află minorul, pe de altă parte a promovat acţiunea în justiţie, prin care a solicitat decăderea din drepturile părinteşti.
Or, în condiţiile reglementate de art. 109 C. fam., această sancţiune presupune o atitudine culpabilă a părinţilor, materializată prin purtare abuzivă sau neglijenţă gravă, care să pună în pericol situaţia minorului.
În speţă, nu s-a făcut dovada unei astfel de culpe a părinţilor cu atât mai mult cu cât copilul nici nu se mai află în îngrijirea părinţilor, pentru a se putea reţine că prin atitudinea lor ar fi pus în pericol sănătatea sau dezvoltarea fizică a acestuia.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia pentru protecţia Copilului sector 6 (în prezent Consiliul local sector 6, D.G.A.S.P.C.) împotriva deciziei nr. 318 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5751/2003. Civil. Plângere legea nr.10/2001.... → |
|---|
