ICCJ. Decizia nr. 5915/2003. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5915
Dosar nr. 3840/2003
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2001, C.E., P.G., L.N., H.I. şi S.A., decedată în cursul procesului şi succedată în drepturi de S.D., S.R. şi S.T., au chemat în judecată SC V. SA Târgovişte pentru revendicarea imobilului care formează Complexul turistic P. din Munţii Bucegi.
Judecătoria Pucioasa, prin sentinţa civilă nr. 1589 din 27 decembrie 1999, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, soluţie confirmată în apel, prin Decizia civilă nr. 1137 din 31 mai 2000 a Tribunalului Dâmboviţa şi în recurs, prin Decizia civilă nr. 3044 din 21 septembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea acestei soluţii, instanţele au reţinut că imobilele revendicate au fost preluate de stat din patrimoniul autorilor reclamanţilor, fără titlu legal.
Împrejurarea că bunurile revendicate au suferit diferite modificări şi îmbunătăţiri, nu justifică, în raport de dispoziţiile art. 494 C. civ., respingerea acţiunii.
Ulterior, la data de 24 iunie 2001, pârâta a cerut în baza art. 322 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. revizuirea hotărârilor judecătoreşti menţionate, cerere care, prin sentinţa civilă nr. 1454 din 12 octombrie 2001, a Judecătoriei Pucioasa a fost respinsă, ca inadmisibilă, în apel, prin Decizia civilă nr. 274 din 20 martie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, a fost reformată sentinţa şi, pe fond, admisă cererea de revizuire în sensul retractării hotărârilor atacate şi respinsă, ca nefondată acţiunea în revendicare. Această soluţie a fost confirmată în recurs, prin Decizia civilă nr. 1481 din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, cu motivarea că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din care rezultă că, exceptând fundaţiile de beton, construcţiile au fost edificate de pârâtă şi, ca atare, nu pot fi revendicate.
La data de 8 martie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva deciziilor din apel şi recurs, date în revizuire, arătând că prin aceste hotărâri s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. În esenţă, au fost ignorate împrejurările că înscrisurile produse de pârâtă nu întruneau cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi că, în cauză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 494 C. civ., soluţia instanţei de fond, a cărei revizuire a fost cerută, este perfect legală şi temeinică.
Recursul în anulare se verifică a fi întemeiat.
Într-adevăr, înscrisurile doveditoare produse de revizuientă nu sunt înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de vreme ce, prin conţinutul lor, nu pot fi apreciate ca determinante, adică dacă ar fi fost cunoscute de instanţă la judecarea pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
Or, indiferent de actele noi depuse, din considerentele hotărârilor atacate rezultă că terenul din litigiu este, în sensul art. 488 C. civ., proprietatea reclamantei. După cum, modificările, precum şi îmbunătăţirile aduse construcţiilor edificate pe acest teren, urmează, inevitabil, regimul juridic prevăzut de art. 494 C. civ., susceptibil de clarificare doar într-un proces aparte.
Ca atare, soluţia a cărei retractare se cere se justifică, în întregime, pe temeiurile de drept arătate a căror aplicare nu poate fi înlăturată de înscrisurile produse în revizuire care, în materialitatea lor, nu sunt determinante.
Aşa fiind, se impune admiterea recursului în anulare, reformarea soluţiilor din apel şi recurs şi păstrarea sentinţei dată în revizuire, cu substituirea motivării în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1481 din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei civile nr. 274 din 20 martie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa.
Casează deciziile atacate şi menţine sentinţa civilă nr. 1454 din 12 octombrie 2001 a Judecătoriei Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5758/2003. Civil. Revendicare. Recurs în... → |
|---|
