ICCJ. Decizia nr. 652/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 652.
Dosar nr. 9495/2003
Şedinţa publică din 8 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin plângerea formulată împotriva deciziei nr. 8 din 20 august 2001 emisă de C.C. Vaslui şi a dispoziţiei nr. 40 din 2 august 2001 emisă de Primăria comunei Deleni jud. Vaslui înregistrată la nr. 3540 din 3 octombrie 2001 la Tribunalul Vaslui, reclamanţii Ş.Ş.D., I.D.T. şi N.Ş.D., au solicitat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, să se dispună restituirea terenului şi imobilului din comuna Deleni, judeţul Vaslui, care au fost proprietatea autoarei lor I.Ş.D., deoarece cererea adresată pârâtei, prin notificare, a fost respinsă.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că au notificat pe pârâta C.C. Vaslui să le restituie terenul şi imobilul care a fost rechiziţionat de Primăria comunei Deleni conform procesului verbal din 23 martie 1949 şi dat în folosinţă fostei C.C. Deleni. Ulterior, sub pretextul unei creanţe de 2000 de lei, în condiţiile Decretului nr. 221/1990 şi H.C.M. nr. 792/1960 terenul şi imobilul au trecut în proprietatea F. Vaslui, care le vinde la 16 martie 1993 C.C. Vaslui.
De asemenea, reclamanţii mai arată că la imobil au fost adăugate 2 camere şi în consecinţă urmează să achite pârâtei c/valoarea acestor camere. Ulterior acestei acţiuni, reclamantul D.Ş.Ş. a formulat o contestaţie împotriva deciziei nr.3/11 martie 2002 emisă de C.C. Vaslui prin care, de asemenea, s-a respins cererea de restituire a aceluiaşi imobil şi teren; această contestaţie a format obiectul dosarului nr. 2206 din 28 mai 2002 al Tribunalului Vaslui, a cărei conexare s-a dispus, prin încheierea din 13 februarie 2003, la dosarul nr. 3540/2001.
Prin sentinţa nr. 498 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţi, împotriva pârâţilor C.C. Deleni, Primăria Comunei Deleni şi F. Vaslui, (în nume propriu şi pentru chemata în garanţie C.C. Deleni), deoarece pârâta C.C. Vaslui deţine o parte din imobilul revendicat în baza unui contract de vânzare-cumpărare, legal încheiat şi în consecinţă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar faptul că imobilul ar fi fost preluat de la D.I. sau de la D.A. este irelevant.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, a fost soluţionat prin Decizia nr. 64 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul respingerii, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut că deşi reclamanţii au susţinut că imobilul a fost preluat de la autoarea lor I.Ş.D., nu au depus nici un înscris care să ateste dreptul de proprietate al acesteia, iar în cauză s-a dovedit că imobilul preluat, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 1090 din 28 mai 1959 a Tribunalului Vasului a aparţinut A.D., care a avut un debit de 1234 lei către F. Vaslui; de asemenea curtea a constatat că preluarea acestui imobil nu s-a făcut abuziv, ci în baza unui contract de vânzare-cumpărare, legal încheiat şi în consecinţă nu intră în categoria imobilelor avute în vedere de Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei nr. 64/2003 şi a sentinţei civile nr. 498/2003 au declarat recurs reclamanţii, susţinând, în esenţă, că ambele hotărâri sunt nelegale, deoarece au reţinut o situaţie de fapt greşită în sensul că imobilul a fost proprietatea I.Ş.D.(autoarea lor) iar în Decizia curţii de apel se reţine că preluarea imobilului s-ar fi făcut de la A.D. pentru un debit de 1234 lei şi deci creanţa urmărită nu o datora proprietarul imobilului.
Mai arată recurenţii că preluarea imobilului s-a făcut ca urmare a rechiziţionării, iar ei au probat cu actul de rechiziţie şi contractul de căsătorie încheiat la 5 noiembrie 1905 că proprietara imobilului a fost I.Ş.D.
Contractul de vânzare-cumpărare prin care C.C. Deleni a cumpărat imobilul de la forul tutelar F. Vaslui nu poate fi asimilat actelor de vânzare-cumpărare la care se referă art. 46 din Legea nr. 10/2001 deoarece vânzătorul a dobândit imobilul în cadrul unei executări silite pentru un debit al unui terţ nu al proprietarului şi în consecinţă curtea de apel a făcut o greşită aplicare a legii.
Pentru aceste motive, reclamanţii solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, admiterea acţiunii şi obligarea la restituirea imobilului din comuna Deleni având drept vecini proprietatea moştenitorilor E.M., drumul comunal şi fosta proprietate C.V.
Curtea, analizând înscrisurile şi lucrările dosarului, constată că prin notificarea trimisă Primăriei Comunei Deleni şi C.C. Deleni, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a „construcţiei-locuinţă şi terenul pe care este amplasată de 3000 mp" situate în comuna Deleni; în ambele notificări se precizează că imobilul a fost primit cu titlu de dotă, conform contractului din 5 noiembrie 1905 de autoarea lor I.Ş.D. decedată la 27 octombrie 1964 fiind rechiziţionat la 23 martie 1949 de către Primăria Deleni, în baza unui proces-verbal, în care se menţionează că I.Ş.D. are mai multe corpuri de casă în comuna Deleni şi în consecinţă s-a rechiziţionat un imobil care a fost predat cooperativei de Deleni, pentru funcţionarea unei Secţii de băuturi M.A.T.
Prin sentinţa civilă nr. 1090 din 28 mai 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Vaslui, Regiunea Iaşi, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta U.R.C.C. Vaslui şi a fost obligată pârâta D.A. să plătească reclamantei suma de 1236 lei daune, plus 150 lei taxă de expertiză şi 43 lei taxă de timbru. În considerentele acestei sentinţe se arată că imobilul proprietatea pârâtei, situat în comuna Deleni, a fost închiriat şi folosit pentru Secţia M.A.T. a cooperativei Deleni, în baza unui contract de închiriere încheiat între U.R.C.C. Vaslui (forul tutelar al cooperativei Deleni) şi D.A.; în acest imobil U.R.C.C. Vaslui a efectuat îmbunătăţiri al căror cuantum este de 1234 lei.
În baza acestei creanţe s-a încheiat un proces-verbal de către executorul judecătoresc, la data de 29 iulie 1960, în temeiul Decretului nr. 221/1960 şi H.C.M. nr. 792/1960 privind trecerea imobilului în proprietatea creditoarei cooperativa Deleni.
În fine, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27 octombrie 1993 F. Vaslui vinde C.C. Deleni spaţiul în suprafaţă de 78 mp amplasat în comuna Deleni, jud. Vaslui, iar în întâmpinarea formulată de C.C. Vaslui în dosarul nr. 2206/2002 al Tribunalului Vaslui rezultă că cealaltă fracţiune din imobil este deţinută de C.C. Deleni care aparţine F. Vaslui.
Din înscrisurile depuse filele 22-23 în dosarul nr.3540/2001 al Tribunalului Vaslui rezultă că atât D.Ş.I. cât şi D.A. figurează ca proprietare a unor case de locuit şi terenuri, construite în anii 1902 şi respectiv 1910, situate în comuna Deleni.
Astfel fiind, rezultă că atât D.Ş.I. cât şi D.A. au avut în proprietate imobile în comuna Deleni, însă atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au stăruit prin toate mijloacele legale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1295 C. proc. civ. pentru stabilirea unei situaţii de fapt exacte referitor la aceste imobile, eventual prin efectuarea unei expertize, pentru a se constata cu certitudine dacă imobilul în litigiu a trecut din proprietatea I.Ş.D. în proprietatea A.D., descendenta ei sau dacă, pe terenul respectiv erau mai multe corpuri de casă, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor, coroborate cu înscrisurile privind proprietarii imobilelor şi procesul verbal din 29 martie 1949.
De asemenea, instanţa de fond şi cea de control judiciar nu au pus în vedere reclamanţilor să depună la dosar certificate de moştenitor pentru a-şi dovedi calitatea procesuală activă, ca moştenitori ai I.Ş.D. şi respectiv A.D., deşi în considerentele deciziei nr. 1342 din 29 septembrie 1999 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, având ca obiect acţiunea în revendicare (în baza art. 480 C. civ.) a aceluiaşi imobil, se menţionează că D.I. ar fi avut 7 moştenitori (un singur certificat de moştenitor depus la dosar nr. 2206/2001, atestă calitatea de succesor a lui D.Ş.Ş., în calitate de nepot de frate predecedat al A.D.).
Curtea constată că instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt privind imobilul în litigiu şi nici calitatea procesuală a părţilor, în raport de care să se fi aplicat corect legea pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
Curtea de apel trebuia să dispună efectuarea unei expertize tehnice topografice pentru stabilirea exactă a situaţiei actuale imobilului sau imobilelor în litigiu şi totodată a proprietarului sau proprietarilor, precum şi a modului în care s-a transmis dreptul de proprietate ca urmare a decesului I.Ş.D. şi A.D. De asemenea trebuia să pună în vedere reclamanţilor să-şi dovedească vocaţia succesorală deoarece este evident că, în raport de situaţia de fapt a imobilului în litigiu, consecinţele juridice sunt diferite pentru moştenitorii I.Ş.D. şi respectiv ai A.D.
Întrucât aceste dovezi nu pot fi produse în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., Curtea constată că nu-şi poate exercita atribuţiile de control judiciar privind modul în care a fost aplicată legea, nefiind pe deplin stabilite împrejurările de fapt, atribut exclusiv al instanţei de apel.
Pentru considerentele înfăţişate, Curtea constată că recursul este întemeiat şi potrivit art. 312 alin. (1)-(2) şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată urmând să trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.Ş.Ş., D.N., precum şi reclamanta iniţială, ulterior decedată D.Ţ.A., continuată procesual de moştenitorii Ţ.Ş., Ţ.M. şi A.A.E., împotriva deciziei civile nr. 64 din 24 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în contradictoriu cu pârâtele C.C. Peneş Curcanu, Vaslui şi Primăria comunei Deleni şi chematele în garanţie F. Vaslui şi C.C. Deleni.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Iaşi pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 498 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6719/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5915/2003. Civil. Revendicare. Recurs în... → |
|---|
