ICCJ. Decizia nr. 6013/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6013
Dosar nr. 5295/2003
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 februarie 2002, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii N.M. şi Prefectura Călăraşi, să se dispună, în baza dispoziţiilor Legii 10/2001, restituirea în natură a suprafeţelor de 6600 mp teren intravilan şi respectiv 5486 mp din aceeaşi parcelă, precum şi restituirea prin echivalent a părţilor din suprafeţele menţionate, care în prezent sunt acoperite de construcţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă că terenurile au aparţinut defunctei E.M., fiind preluate abuziv de stat în baza Decretului nr. 111/1951. În calitate de moştenitor testamentar al acesteia, i-a notificat pe deţinătorii imobilului, care nu s-au conformat însă dispoziţiilor art. 23 din Legea 10/2001.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 1343 din 27 septembrie 2002, a respins acţiunea ca prematur introdusă reţinând că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul neputându-şi exercita drepturile conferite de acest act normativ printr-o acţiune adresată direct instanţei.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 322 din 25 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că M.N. nu şi-a dovedit nici calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 din Legea 10/2001, nedepunând la dosar titlul de proprietate al autoarei sale ci doar un proces-verbal de predare, întocmit la 19 iulie 1940, act care nu face dovada dreptului de proprietate, atestând doar o situaţie de fapt.
În cauză a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul M.N.
În motivarea recursului, sunt reiterate susţinerile formulate de reclamant în fazele procesuale anterioare referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii 10/2001, în condiţiile în care deşi i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile în litigiu printr-o hotărâre judecătorească pronunţată la 11 octombrie 1991, intrată în puterea lucrului judecat, a fost împiedicat în mod abuziv de pârât să intre în posesia acestora.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Este adevărat că, potrivit Cap. 2 pct. 8.1. din HG nr. 498 din 18 aprilie 2003, „pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001", domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, dar numai în sensul că acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a legii, nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite.
În cauză, din probele administrate, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1386 din 11 octombrie 1991, Judecătoria Olteniţa a admis contestaţia formulată de M.N. în contradictoriu cu Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi şi a constatat dreptul de proprietate al acestuia asupra întregului teren deţinut de autoarea sa pe raza comunei Mitreni, respectiv 8,67 ha, din care fac parte şi suprafeţele în litigiu (dosar 759/2002 al Tribunalului Călăraşi).
Ulterior, M.N. a întâmpinat dificultăţi legate de punerea în executare a acestei hotărâri, intrată în puterea lucrului judecat, ce au generat mai multe litigii între acesta şi Consiliul local Mitreni, soluţionate pe calea contenciosului administrativ (dosar 5295/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Or, nemulţumirea reclamantului, legată de defectuoasa punere în executare a hotărârii judecătoreşti prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autoarei sale, nu îi poate conferi acestuia calitatea de persoană îndreptăţită, în accepţiunea art.3 din Legea 10/2001.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 322 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6012/2003. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 5916/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
