ICCJ. Decizia nr. 605/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 605.
Dosar nr. 4966/2003
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
La 16 august 2002 reclamanta Organizaţia Judeţeană Iaşi a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola" Iaşi pentru a fi obligat să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul Iaşi, compus din teren în suprafaţă de 1641 mp casă de locuit remiză şi pivniţă.
La 17 februarie 2003 reclamanta, utilizând denumirea Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Organizaţia judeţeană Iaşi, a completat acţiunea solicitând şi anularea deciziei nr. 2/2002 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de reclamantă prin notificarea făcută în procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.
Învestit cu soluţionarea celor arătate, Tribunalul Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 174 din 17 martie 2003, prin care a respins acţiunea introdusă de reclamantă.
Motivând sentinţa prima instanţă a reţinut că reclamanta este organizaţie judeţeană a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza" nefiind înfiinţată în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1924 şi ale Decretului nr. 31/1954, astfel încât nu are capacitate procesuală civilă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 55 din 8 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Instanţa de apel a statuat că la data introducerii acţiunii şi pe durata judecării cauzei în primă instanţă reclamanta a fost lipsită de capacitate de folosinţă, având statutul de organizaţie judeţeană a unei persoane juridice, astfel încât nu putea sta în proces în nume propriu, ci numai ca mandatară a persoanei juridice din a cărei structură face parte, dar un asemenea mandat nu i-a fost dat, soluţia dată cauzei în primă instanţă fiind pe deplin legală.
A mai reţinut instanţa de apel că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prin încheierea din 17 martie 2003 dată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 42/PJ/2003, a fost înregistrată în registrul persoanelor juridice asociaţia „Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Organizaţia judeţeană Iaşi", deoarece este o altă persoană decât reclamanta, care are denumirea declinată prin cererea de chemare în judecată, adică cea de „Organizaţia judeţeană Iaşi a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere".
Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în rezervă şi Retragere, Organizaţia Judeţeană Iaşi solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, invocând în drept dispoziţiile art. 281-298 C. proc. civ.
Dezvoltând în fapt recursul, cu referire la Decizia atacată recurenta susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că anterior datei de 17 martie 2003 în calitate de componentă a persoanei juridice U.N.C.M.R.R. şi-a exercitat dreptul la acţiune în temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954, iar de la această dată a dobândit personalitate juridică.
Recursul este întemeiat, hotărârile fiind date cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ceea ce constituie caz de casare potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este adevărat că la data cererii iniţiale adresate Tribunalului Iaşi, 16 august 2002, reclamanta avea statutul de organizaţie teritorială din structura unei asociaţii persoană juridică, fiind lipsită astfel de capacitate de folosinţă.
Ulterior însă, la data de 17 februarie 2003, reclamanta, în nume propriu, a precizat cererea ca fiind o contestaţie introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001 având ca obiect anularea deciziei nr. 2/2002 prin care intimatul Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola" Iaşi i-a respins solicitarea făcută prin notificare de a-i fi restituit în natură un imobil teren şi construcţii trecut abuziv în proprietatea statului.
La această din urmă dată reclamanta era constituită de sine stătător prin actul constitutiv şi statutul autentificate sub nr. 263 şi, respectiv, nr. 264 din 14 februarie 2003 de către Biroul notarului public C.P., dobândind astfel capacitate de folosinţă limitată potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora „Mai înainte de data înregistrării... persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfăţişare cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei ...".
Mai mult, la data judecării apelului, reclamanta avea capacitate de folosinţă deplină, dat fiind că a fost înregistrată la data de 17 martie 2003, adică în chiar ziua soluţionării pricinii de faţă în primă instanţă.
Ca urmare, în mod greşit instanţele au statuat că reclamanta nu poate sta în justiţie în nume propriu, încălcând astfel atât prevederile art. 33 alin (3) din Decretul nr. 31/1954, cât şi pe cele ale art. 41 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, hotărârile recurate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă Tribunalului spre a fi soluţionată în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere Organizaţia Judeţeană Iaşi împotriva deciziei civile nr. 55 din 8 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 174 din 17 martie 2003 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi Tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6117/2003. Civil. Anulare contract... | ICCJ. Decizia nr. 6011/2003. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
