ICCJ. Decizia nr. 6050/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6050
Dosar nr. 2594/2003
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 18 decembrie 1997 şi precizată la 19 ianuarie 1999 reclamanta B.M. a solicitat, în temeiul art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 112/1995, restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, compus din teren şi construcţie.
În urma conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, soluţionat în recurs prin Decizia nr. 1468 din 9 martie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, cauza a fost trimisă Tribunalului Bucureşti pentru judecarea în primă instanţă, făcând obiectul dosarului nr. 4406/2001 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
În acest dosar reclamanta B.M. a depus, la data de 7 februarie 2002, o cerere precizatoare prin care solicită desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a vândut părţi din imobilul în litigiu numiţilor O.I. şi O.C. (contractul nr. 979/27145 din 29 octombrie 1996), D.V. şi D.G.(contractul nr. 978/29675 din 8 octombrie 1996).
Prin încheierea din 22 ianuarie 2003 dată în dosarul de mai sus, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a stabilit că arătata cerere din 7 februarie 2002 a reclamantei are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare şi reprezintă o completare la acţiune formulată cu neobservarea prevederilor art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., temeiuri pentru care a dispus disjungerea ei şi a fixat termen la data de 19 februarie 2003 în vederea judecării cauzelor disjunse.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 207 A din 7 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 572/2003.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a statuat că, prin încheierea atacată, nu a fost nici suspendat şi nici întrerupt cursul judecăţii, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce face apelul inadmisibil.
Prin recursul declarat şi motivat la 24 aprilie 2003, reclamanta B.M. a solicitat casarea deciziei date în apel şi anularea disjungerii dispusă prin încheierea primei instanţe.
Motivând recursul, reclamanta arată că disjungerea cauzei dispusă de prima instanţă constituie în realitate despărţirea în două a unui proces unitar, încălcând dispoziţiile art. 55, art. 120, art. 135 şi art. 165 C. proc. civ., a fost luată fără precizarea vreunui temei legal, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 132, art. 134 C. proc. civ. avute în vedere de prima instanţă, contravine prevederilor art. 1, art. 2 şi art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi a avut drept consecinţă întreruperea cursului judecăţii, considerente pentru care Decizia instanţei de apel este esenţial nelegală şi vădit netemeinică.
Recursul astfel motivat în fapt este încadrabil în cazul de casare prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
În cauză însă, măsura disjungerii dispusă la 22 ianuarie 2003 nu a avut ca efect suspendarea sau întreruperea cursului judecăţii nici uneia dintre cauzele distincte astfel formate, întrucât aceeaşi instanţă a fixat şi termen pentru data de 19 februarie 2003 în vederea judecării pricinilor disjunse.
În aceste condiţii, Decizia dată în apel este pe deplin legală, iar recursul este nefondat, criticile referitoare la însăşi măsura disjungerii neputând fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, atât apelul, cât şi recursul trebuind a fi limitate la examinarea existenţei sau neexistenţei vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului judecăţii în raport cu dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 207/A din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5996/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6080/2003. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
