ICCJ. Decizia nr. 6080/2003. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6080
Dosar nr. 13011/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi s-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc M.C. şi s-a încuviinţat executarea silită a deciziei civile nr. 129 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Galaţi împotriva debitorilor U.P. şi U.C., creditor fiind G.V. cu motivarea că cererea se încadrează în dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii U.P. şi U.C. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 153/A din 22 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul debitorilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că titlul executoriu îndeplineşte cerinţele art. 3731 C. proc. civ. şi în mod corect s-a încuviinţat executarea silită la cererea creditorului G.V.
Susţinerea apelanţilor-debitori ca prin Decizia civilă nr. 894 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Galaţi care a respins atât recursul lor cât şi al creditorului împotriva deciziei civile nr. 129/2003 a Tribunalului Galaţi, nu au fost obligaţi la cheltuieli de judecată, a fost înlăturată deoarece prin Decizia nr. 129/2003 a Tribunalului Galaţi, debitorii au fost obligaţi la cheltuieli de judecată către creditor şi această hotărâre a fost menţinută prin Decizia nr. 894/2003 a Curţii de Apel Galaţi. Deci, conform titlului executoriu, apelanţii au obligaţia să achite cheltuielile de judecată efectuate de intimatul G.V., în apel.
Apelanţii au mai fost obligaţi să obtureze două ferestre ale locuinţei lor prin acelaşi titlu executoriu, iar apărarea lor că au executat deja această obligaţie, nu poate fi avută în vedere în această cauză ce are ca obiect încuviinţarea executării silite ci doar pe calea unei eventuale contestaţii la executare.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., debitorii U.P. şi U.C. au declarat recurs.
Recurenţii susţin în esenţă că au fost încălcate dispoziţiile art. 387 C. proc. civ. deoarece prin somaţia primită de la executorul judecătoresc la data de 26 septembrie 2003, li s-a pus în vedere să achite creditorului G.V. cheltuielile de judecată în sumă de 894.500 lei şi cheltuieli de executare, în valoare de 5.992.500 lei.
Instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată şi printr-o motivare confuză, nu analizează nelegalitatea cuantumului foarte mare al cheltuielilor de executare, în condiţiile în care, menţionează apelanţii, au achitat deja cheltuielile de judecată din titlul executoriu cu chitanţa nr. 314 din 7 octombrie 2003 (1.000.000 lei).
Se solicită admiterea recursului şi a „contestaţiei împotriva abuzului executorului judecătoresc".
Recursul, aşa cum a fost dezvoltat poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea pronunţată în raport de motivul de casare, Curtea va respinge ca nefondat recursul debitorilor U.P. şi U.C. pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Fiind întrunite cerinţele art. 3731 C. proc. civ., în mod legal, instanţa a încuviinţat executarea titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 129 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Galaţi, menţinută prin Decizia civilă nr. 894 din 1 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Potrivit titlului executoriu, debitorii au fost obligaţi să obtureze (astupe) două ferestre (de la baie şi bucătărie) ale locuinţei lor şi să plătească creditorului suma de 894.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Ca urmare, susţinerea acestora că nu datorează cheltuieli de judecată a fost corect înlăturată de instanţa de apel.
Este de observat că în apel, recurenţii nu au contestat printr-un motiv distinct cuantumul cheltuielilor de executare, critica pe care o fac direct prin recurs, invocând încălcarea art. 387 C. proc. civ.
Se constată că art. 387 C. proc. civ. prevede că, de regulă executarea silită poate începe numai după ce se comunică debitorului o somaţie. În continuare, textul de lege descrie conţinutul somaţiei.
Această dispoziţie legală, nu este incidentă cauzei de faţă şi orice neregularitate a somaţiei poate fi invocată numai pe calea unei contestaţii la executare.
De altfel, prin Decizia atacată de recurenţi, instanţa de apel nu a făcut nici o referire la aplicarea în cauză a art. 387 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa de recurs, nu poate analiza direct în această fază, critica referitoare la cheltuielile de executare întrucât aceasta nu a constituit motiv de apel şi o atare analiză ar aduce la încălcarea principiului omisso medioceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul debitorilor.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenţii să plătească intimatului-debitor suma de 600.000 lei cheltuieli de judecată în acest recurs reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport şi a zilei de absenţă de la locul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorii U.C. şi U.P., împotriva deciziei civile nr. 153 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii să plătească intimatului suma de 600.000 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6050/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
