ICCJ. Decizia nr. 5996/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5996
Dosar nr. 4172/2003
Şedinţa publică din noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 ianuarie 2001, C.E. a solicitat instanţei în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, obligarea pârâtului la plata sumei de 101.896.000 lei, reprezentând impozit, reţinut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă şi reactualizarea acestei sume până la data executării, în raport de indicele de inflaţie.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea 138/1999.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Apărării Naţionale a cerut respingerea acţiunii susţinând că potrivit OG nr. 73/1999 ajutoarele acordate reclamantului au fost corect calculate în raport de data trecerii în rezervă.
Totodată, pârâta a cerut chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca în cazul admiterii acţiunii, chematul în garanţie căruia i s-a virat impozitul reţinut de la reclamant, să fie obligat la restituire.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 2612 din 22 martie 2002, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 101.896.000 lei. Totodată, s-a admis şi cererea pârâtului de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin OG nr. 73/1999 s-a abrogat numai OG nr. 7/1998 referitoare la sumele primite sub formă de plăţi compensatorii care au fost înlocuite cu dispoziţiile art.6 din legea cadru privind impozitul pe venit iar nu şi dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea 138/1999.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată de Tribunalul Cluj care, prin Decizia civilă nr. 1127/R din 6 septembrie 2002, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care, invocând în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. încălcarea esenţială a legii cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului, a susţinut că Decizia atacată a fost pronunţată în temeiul unor dispoziţii legale abrogate, fiind nesocotită legea aplicabilă, respectiv dispoziţiile OG nr. 73/1999 care asimilează salariilor supuse impozitării inclusiv ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate.
Recursul în anulare se dovedeşte fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 31alin. (1) şi (2) din Legea 138 din 20 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptăţite la acordarea unui ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile legale mai sus menţionate au fost însă implicit abrogate prin art.86 alin. final, partea finală din OG nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit.
Potrivit acestui din urmă act normativ, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cărora le sunt asimilate „în vederea impunerii" drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile, premiile şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii [art. 4 lit. b) coroborat cu art.23 lit. b)].
În conformitate cu dispoziţiile art. 70, dispoziţiile OG nr. 73 din 26 august 1999 au intrat în vigoare şi s-au aplicat veniturilor acordate cu începere de la 1 ianuarie 2000.
Ca urmare, cum reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 29 februarie 2000 şi sumele acordate cu titlul de ajutoare compensatorii au fost la această dată asimilate veniturilor salariale supuse impozitării se constată că potrivit OG nr. 73/1999 drepturile cuvenite au fost corect calculate, acţiunea pentru diferenţele pretinse dovedindu-se neîntemeiată.
Aşa fiind, recursul în anulare se va admite cu consecinţa casării hotărârilor atacate şi pe fond, a respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1127 R din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 2612 din 22 martie 2002 a Tribunalului Cluj-Napoca, pe care le casează şi respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6276/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6050/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
