ICCJ. Decizia nr. 693/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 693.
Dosar nr. 13285/1/2003
Nr. vechi 3706/200.
Şedinţa publică din 13 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta C.M.F. a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SA, solicitând Tribunalului Argeş, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 7570/2002, să dispună obligarea pârâtei de a-i restitui în natură imobilele situate în comuna Tigveni, sat Birseşti, imobile care au aparţinut în proprietate autorului său, B.P.
În motivarea cererii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta arătat că a notificat-o pe pârâtă pentru a-i restitui în natură imobilele preluate abuziv din patrimoniul autorului său, aceasta refuzând să se conformeze prevederilor Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 14 din 13 ianuarie 2003, a respins cererea ca inadmisibilă cu motivarea că, în lipsa unei decizii sau dispoziţii motivate, emisă potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită nu are la îndemână acţiunea directă în justiţie, prin care să solicite obligarea unităţii deţinătoare la restituirea în natură a imobilelor cerute prin notificare.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei civile nr. 64/A din 24 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, în dosarul nr. 1661/2003.
Instanţa de apel şi-a însuşit argumentele în raport cu care prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii, cu motivarea suplimentară, în sensul că „reclamanta a formulat o acţiune civilă de drept comun, calificată ca atare în mod expres prin motivarea apelului (...), acţiune prin care tinde la eludarea procedurii speciale instituite în mod exclusiv prin Legea nr. 10/2001, cerând practic instanţei de judecată de a soluţiona cererea obiect al notificării, deşi o asemenea atribuţie excede competenţei materiale a acesteia".
S-a mai reţinut că neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei stabilită prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu deschide reclamantei calea plângerii reglementate prin art. 24 alin. (7) din lege.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta precizează că, deşi a depus la dosarul constituit urmare a înregistrării notificării înscrisurile care îi demonstrează calitatea de persoană îndreptăţită (certificatele de calitate de moştenitor, acte de stare civilă, acte privind proprietatea şi proprietarul imobilelor revendicate) şi a încercat să obţină de la pârâtă o decizie motivată, a primit numai nişte simple adrese prin care pârâta continua să-i solicite şi alte acte, situaţie în care a pornit acţiunea în instanţă.
Recurenta critică admiterea excepţiei de prematuritate a acţiunii, menţionând că prin întâmpinarea depusă în apel, pârâta „susţine că nu-i recunoaşte calitatea de moştenitor şi, deci, nu va emite o hotărâre motivată în acest sens".
Urmare a decesului recurentei, intervenit la data de 10 noiembrie 2003, în temeiul dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. au fost introduşi în cauză moştenitorii acesteia, F.L. şi F.D.D.
Recursul este fondat.
S-a reţinut de către instanţa de apel şi este de necontestat că reclamanta s-a conformat cerinţelor impuse de prevederile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, în timp ce unitatea deţinătoare notificată nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 23 alin. (1) din actul normativ.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile în care prin legi speciale sunt reglementate proceduri prealabile, sesizarea instanţei de judecată este condiţionată de îndeplinirea procedurii prealabile şi că legea specială de reparaţie nu stabileşte calea de urmat pentru persoana îndreptăţită în situaţia în care persoana juridică notificată nu a emis dispoziţie/decizie motivată în termenul prescris de art. 23 alin. (1).
Cu toate acestea, din perspectiva reclamantului titular al notificării, procedura prealabilă reglementată de Legea 10/2001 a fost îndeplinită iar refuzul persoanei juridice deţinătoare de a soluţiona cererea de restituire nu poate fi apreciat ca un impediment legal pentru titularul notificării de a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea drepturilor recunoscute de legea specială de reparaţie, sub pretextul inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, o asemenea teză contravenind spiritului legii analizate şi principiului liberului acces la justiţie consacrat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
Prin nerespectarea termenului de soluţionare a notificării unitatea notificată a acceptat posibilitatea acţionării sale în judecată, reclamanta neavând altă posibilitate de a obţine soluţionarea cererii de restituire într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, prin întâmpinările depuse în apel şi recurs, pârâta a susţinut în termeni neechivoci faptul că reclamanta nu ar fi îndreptăţită la restituirea imobilului (în natură sau prin echivalent), atitudine procesuală care echivalează cu o soluţie de respingere a cererii de restituire.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., constatând că instanţele anterioare au soluţionat în mod greşit litigiul pe calea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, Curtea urmează să admită recursul, să caseze Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi să trimită cauza pentru rejudecare la Tribunalul Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.M.F., continuat de moştenitorii F.M.L. şi F.D.D. împotriva deciziei nr. 64/A din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr.14 din 13 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7068/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6129/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
