ICCJ. Decizia nr. 620/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 620
Dosar nr. 15664/1 2003
(nr. vechi 4472/2003.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC N. SRL în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dej, cu O.E. şi O.P. a solicitat anularea dispoziţiilor 142 din 5 aprilie 2002 şi 305 din 3 mai 2002, emise de Primăria Municipiului Dej.
În motivarea cererii, societatea contestatoare arată că printr-o decizie motivată a respins notificarea intimaţilor O.E. şi P. de restituire a terenului şi construcţiilor aflate pe acesta-întrucât nu şi-au probat dreptul de proprietate. Cu toate acestea, Primăria Municipiului Dej, prin cele două dispoziţii 142/2002 şi 305/2002 le-a restituit notificatoarelor imobilele, deşi societatea contestatoare deţine asupra terenului un drept de folosinţă.
În drept, societatea SC N. SRL şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiunile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001, art. 34-35 din Decretul-lege 115/1938.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 244 din 14 martie 2003, învestit prin sentinţa civilă nr. 217 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Dej, de declinare a competenţei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a societăţii contestatoare, SC N. SRL, respingând pe cale de consecinţă contestaţia acesteia.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut ca raportat la temeiul juridic al acţiunii, art. 23-24 din Legea nr. 10/2001, care instituie legitimarea procesuală numai în favoarea persoanei îndreptăţite, societatea SC N. SRL are calitate procesuală activă şi că valorificarea pretinsului drept asupra imobilului se poate realiza numai prin acţiunea în revendicare în cadrul căreia urmează a fi analizate titlurile sale de proprietate comparativ cu a celor două pârâte, O.E. şi O.P.
Prin Decizia 107 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, pentru aceleaşi considerente evidenţiate de instanţa de fond, a respins ca nefondat apelul declarat de SC N. SRL.
În recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 107/2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, SC N. SRL Gherla arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece cele două dispoziţii contestate vizează imobile cu care societatea era înscrisă în Cartea funciară şi pe care le deţine efectiv. Ignorându-se Decizia emisă de societate, prin care s-a respins notificarea celor două pârâte care nu şi-au probat dreptul de proprietate, acestea nu au contestat-o, ci s-au adresat primăriei cu o nouă notificare, care a fost admisă prin cele două dispoziţii a căror legalitate este pusă în discuţie.
De asemeni recurenta arată că figurează în Cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi de folosinţă asupra terenului, care a aparţinut iniţial unei alte persoane decât pârâtelor şi autorului lor.
Recursul este nefondat.
Recurenta şi-a întemeiat contestaţia împotriva celor două dispoziţii, 149/2002 şi 305/2002 emise de Primăria Municipiului Dej, pe art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi şi-a menţinut acest temei prin precizările făcute în şedinţa publică din 14 martie 2002 a Judecătoriei Dej.
Din economia dispoziţiunilor legale pe care societatea N. SRL Gherla şi-a fondat acţiunea, se reţine că, legitimarea procesuală de a contesta dispoziţia sau Decizia entităţii deţinătoare, de acordare sau neacordare a măsurilor reparatorii-indiferent de forma lor-prevăzute de Legea nr. 10/2001 revine numai „persoanei îndreptăţite" şi nu terţilor.
În condiţiile temeiului de drept al acţiunii SC N. SRL nu are legitimare procesuală activă în raport de dispoziţiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001, care definesc şi limitează sfera persoanelor îndreptăţite la acelea prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) b) şi c) din susmenţionata lege.
Dimpotrivă, recurenta se încadrează în situaţi reglementată de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care statuează ca societăţile cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul de reglementare al legii.
Dreptul de folosinţă invocat de recurentă nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nici nu-i justifica interesul legitim de a fi parte în proces, faţă de dispoziţiunile art. 9 alin. (1) potrivit căruia imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se găsesc la data cererii, libere de orice sarcini.
Aşadar, recurenta, SC N. SRL neavând legitimare procesuală activă, în raport de temeiul juridic al acţiunii cu care instanţa a fost învestită, aspectele evidenţiate în motivarea recursului-legate de dreptul sau de proprietate asupra imobilului şi contestarea aceluia, al pârâtelor O. nu pot fi examinate, în cadrul recursului de faţă, deoarece depăşeşte cadrul procesual de învestire al instanţei, înfrângând principiul instituit de art. 129 pct. 6 C. proc. civ.
Din această perspectivă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de SC N. SRL va fi respins.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. societatea recurentă va suporta şi cheltuielile de judecată solicitate şi probate de intimatele O.E. şi O.P. în recurs, în sumă totală de 6.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Gherla, împotriva deciziei civile nr. 107 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâţilor O.E., O.L., O.S.M.E. şi O.S. suma de 6.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7361/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6052/2003. Civil. Actiune în constatare.... → |
|---|
