ICCJ. Decizia nr. 6401/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6401
Dosar nr. 1765/2003
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 octombrie 1999 reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Dolj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren loc de casă situat în municipiul Craiova.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că împreună cu fostul ei soţ, M.I., a dobândit un imobil compus din teren loc de casă şi construcţie conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6124 din 5 iunie 1971 de fostul notariat de Stat judeţean Dolj, act transcris sub nr. 1075 din 5 iunie 1971 la acelaşi notariat. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 5853/1974 din 29 mai 1974 eliberat de fostul Notariat de Stat al judeţului Dolj, reclamanta este unica succesoare a defunctului soţ.
Nemişcătorul a fost expropriat prin Decretul nr. 148 din 22 iunie 1989, locuinţa a fost demolată, iar terenul, pentru care nu a obţinut despăgubiri, nu a primit utilitatea publică pentru care s-a dispus exproprierea.
Investit iniţial în soluţionarea cauzei, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 309 din 9 iunie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâţi să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 160 mp situat în Craiova, soluţia fiind confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 172 din 30 octombrie 2000, a respins ca nefondate apelurile reclamantei şi al pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 4976 din 30 octombrie 2001, a admis recursurile reclamantei B.C. şi al pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova, a casat hotărârile pronunţate şi a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal.
S-a cerut instanţei de trimitere să clarifice pe bază de dovezi, inclusiv printr-o nouă expertiză tehnică de specialitate, ce suprafaţă de teren au avut în proprietate reclamanta şi defunctul ei soţ, ce suprafaţă de teren a făcut obiectul exproprierii, dacă terenul este liber sau integrat într-un ansamblu de locuinţe şi să se verifice dacă scopul exproprierii a fost ori nu atins.
În fond după casare, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 148 din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâţi să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 280 mp situat în Craiova, cu vecinătăţile indicate în raportul de expertiză întocmit de ing. S.S.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj, au fost admise de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 23 din 18 februarie 2003, a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Dolj, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că datorită contradicţiilor existente în expertiza tehnică întocmită la instanţa de fond, în apel, s-a ordonat şi s-a administrat o nouă expertiză tehnică. S-a luat în considerare titlul de proprietate al reclamantei din care rezultă că a avut în proprietate doar suprafaţa de 160 mp teren, fiind fără relevanţă că în procesul-verbal din 3 octombrie 1989, încheiat cu ocazia exproprierii, s-a trecut că terenul în cauză are dimensiunea de 280 mp. Din noua expertiză administrată, instanţa de apel a reţinut că terenul ce a constituit proprietatea reclamantei este ocupat de două trotuare şi de o alee de acces către blocurile de locuinţe din zonă, ceea ce demonstrează că scopul exproprierii a fost atins, motiv pentru care acţiunea în retrocedare a fost respinsă.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta B.C. care a criticat hotărârea sub cuvânt că instanţa a încălcat prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, că nu s-a ţinut seama de suprafaţa de teren avută anterior şi aceea expropriată şi că prin soluţia adoptată instanţa „a dublat prin reconstituire terenul vecinilor". Se mai reproşează instanţei de apel că şi-a însuşit fără rezerve noua expertiză, a patra efectuată în cauză.
Recursul nu este fondat.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6124 din 5 iunie 1971 de fostul Notariat de Stat al judeţului Dolj, act transcris sub nr. 1075/1971 la acelaşi notariat, reclamanta-recurentă şi fostul ei soţ – M.I., au cumpărat de la vânzătorii D.I. şi D.M. un imobil „compus dintr-un loc de casă în suprafaţă de 160 mp şi o casă de locuit de cărămidă acoperită cu tablă" (Dosar nr. 10.001/1999 al Tribunalului Dolj).
Întrucât această suprafaţă de teren a fost dobândită în proprietate de către reclamantă prin actul translativ de drept real enunţat, apare ca fiind corectă soluţia şi motivarea instanţei de apel în sensul că este lipsită de relevanţă juridică suprafaţa de teren (280 mp) menţionată în procesul-verbal întocmit cu ocazia aplicării decretului de expropriere. La fel de corect este şi procedeul instanţei de apel de a-şi însuşi ultima expertiză tehnică efectuată în cauză de ing. P.M. deoarece este singura lucrare care a ţinut seama de întinderea suprafeţei de teren pe care reclamanta a dobândit-o în proprietate, suprafaţă pe care a identificat-o cu exactitate şi prin măsurători corecte.
Din raportul de expertiză astfel întocmit şi din schiţa anexă rezultă că suprafaţa de 160 mp teren este ocupată, integral, de două trotuare paralele, despărţite de o alee de acces către locuinţele din zonă, astfel că imobilul expropriat a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat din proprietatea reclamantei, fiind îndeplinite cerinţele art. 35 din Legea nr. 33/1974.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de reclamantă se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei nr. 23 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 647/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6370/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
