ICCJ. Decizia nr. 647/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 647.
Dosar nr. 1906/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Argeş a fost admisă în parte cererea formulată de P.V., V.P. şi B.D. împotriva SC F.M. SA, dispunându-se restituirea în natură către petenţi a terenului situat în intravilanul comunei Rucăr judeţul Argeş, în suprafaţă de 2066 mp, compus din parcelele de 105 mp şi 1961 mp cu vecinătăţile menţionate în dispozitiv, identificate prin schiţa nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de ing. M.I., existentă la dosar nr.1636/2001 al Tribunalului Argeş.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că autoarea reclamanţilor, M.M. a dobândit prin contractul de schimb transcris sub nr. 1249/921 la grefa Tribunalului Muscel, terenul în suprafaţă de ¼ ha care se află în folosinţa pârâtei, fiind preluat abuziv de stat, fără nici un titlu. Pentru că terenul a fost înscris nelegal în titlul de proprietate al pârâtei, s-a apreciat că trebuie restituit în natură, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi anume partea din teren neocupată de construcţii.
Apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtă împotriva acestei hotărâri, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia nr. 95 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
S-a reţinut că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum şi ale art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege şi că nu sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) invocate de pârâtă.
Împotriva acestei decizii au declarat recursurile de faţă atât reclamanţii, cât şi pârâta.
În primul recurs, se susţine că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume adresa nr. 6682 din 4 decembrie 2002 emisă de Consiliul Local Rucăr, din care rezultă că nu s-a găsit înregistrată autorizaţia de construire pentru hala de tâmplărie a Fabricii de cherestea Rucăr. În consecinţă se solicită restituirea în natură şi a suprafeţei de teren de 434 mp, ocupată de hala de tâmplărie.
În motivarea recursului declarat de pârâtă se susţine că în mod greşit tribunalul nu a avut în vedere că întreaga suprafaţă de teren de 2500 mp ce a aparţinut autoarei reclamanţilor este ocupată de construcţii proprietatea sa, fiind incluse în patrimoniul societăţii comerciale şi ca atare nu trebuia restituită nici o parcelă de teren.
Este invocată privatizarea în conformitate cu prevederile OG nr. 88/1997 şi Legii nr. 99/1999, precum şi lipsa rolului activ al instanţei în aplicarea prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Ambele recursuri sunt neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare.
Cu privire la recursul declarat de reclamanţi, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în acord şi cu prevederile alin. (1) al aceluiaşi text, dispunând restituirea în natură numai a terenului liber, nu şi a terenului preluat în mod abuziv, pe care s-au ridicat construcţii. Ori, în speţă este necontestat, că terenul este ocupat în parte cu hala de tâmplărie, astfel că în mod corect nu s-a dispus şi restituirea acestei parcele de teren.
Cât priveşte neluarea în seamă a adresei la care se face referire prin recurs, este de reţinut că textul aplicabil nu face vreo distincţie între construcţie autorizată sau neautorizată. Aceasta este o chestiune de fapt şi de drept, ce poate fi apreciată numai de instanţă, în cadrul unui proces legal instrumentat, cu respectarea procedurilor de drept comun sau a celor speciale în materie cu referire strictă la respectarea termenelor de procedură şi de declanşare a unei atari acţiuni separate, ceea ce în speţă nu s-a realizat. Şi cum existenţa construcţiei este de necontestat, iar nelegalitatea ridicării ei nu s-a dovedit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, rezultă că soluţia dată de instanţe este în acord cu prevederile legale aplicabile.
Cu privire la cel de al doilea recurs este de observat că nu sunt de primit susţinerile pârâtei, în sensul că întreaga suprafaţă de teren solicitată este ocupată de construcţii.
Dimpotrivă, expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. M.I. (dosar 1636/2001 – Tribunalul Argeş) face deplină dovadă că singura construcţie existentă pe teren este hala de tâmplărie, pe restul terenului aflându-se alei betonate, suporţi de cherestea, şină de vagoane, toate acestea din urmă neputând fi considerate „construcţii" în sensul legii.
Celelalte motive de recurs de asemenea nu sunt de admis în situaţia în care este necontestat că imobilul a fost preluat fără nici un titlu de la autoarea reclamanţilor, deci în mod abuziv. În această situaţie nici actele de înstrăinare nu pot fi salvate, prin nici o modalitate, întrucât s-a înstrăinat un bun al altuia, înstrăinătorul nu a avut vreun titlu juridic. Şi dacă raţiunea Legii nr. 10/2001 este aceea de a declara nule absolut chiar şi actele de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, cu atât mai mult înseamnă că raţiunea legii a fost implicit aceea de a declara nule absolut actele de înstrăinare încheiate în legătură cu imobile preluate în lipsa unui titlu valabil. Prin urmare, dat fiind că în speţă preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, rezultă că nu sunt incidente în speţă prevederile de protecţie cuprinse în art. 46 alin. (2) din lege, ce au în vedere numai înstrăinările, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect numai imobile preluate fără titlu valabil.
De aceea, recursurile de faţă urmează a fi respinse ca neîntemeiate, fiind legală şi temeinică Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii V.P., B.D., P.V. şi de pârâta SC F.M. SA Câmpulung împotriva deciziei nr. 95/A din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6557/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6401/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
