ICCJ. Decizia nr. 6433/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6433
Dosar nr. 6980/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2002, reclamanţii A.L.Z. şi A.C., domiciliaţi în U.S.A şi cu domiciliu ales la avocatul M.F. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Sighişoara, Comisia constituită conform Legii nr. 10/2001 solicitând obligarea acestuia să le restituie în natură imobilul înscris în C.F. 4519 Sighişoara, nr. top 1076/3,1079/1,1079/1/1, în prezent nr .top 1979/1/2,1979/2, compus din casă, curte în suprafaţă de 580 mp din Sighişoara, judeţul Mureş.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea la data de 10 februarie 2003 în sensul că solicită pe lângă restituirea în natură a imobilului în litigiu şi anularea dispoziţiei nr. 398 din 26 septembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighişoara, de care au luat cunoştinţă în prezentul proces cu ocazia depunerii întâmpinării de către pârât.
Faţă de această precizare, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme dispoziţia a fost comunicată prin adresa nr. 8477 din 30 noiembrie 2001 mandatarei reclamanţilor, iar contestaţia introdusă la data de 20 noiembrie 2002.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 318 din 14 aprilie 2003 a respins ca tardiv formulată contestaţia precizată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 318 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighişoara.
Instanţa de fond a reţinut din înscrisurile depuse la dosar că, prin procura specială semnată de reclamant la data de 9 mai 2001, mandatara împuternicită B.M. din Sighişoara a trimis prin executorul judecătoresc K.A. către Primăria municipiului Sighişoara somaţia-notificare nr. 15 din 17 mai 2001 solicitând diferenţa de despăgubire pentru imobilul expropriat în anul 1981; notificarea nr. 355 din 8 august 2001 privind acordarea despăgubirilor materiale pentru terenurile dezmembrate din cel preluat, reînscrise în C.F. nou 9700 Sighişoara şi notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001 privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, notificare prin care B.M. a fost împuternicită să-i reprezinte în faţa organelor competente.
Conformându-se dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Sighişoara a emis dispoziţia nr. 398 din 26 noiembrie 2001 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului la care se referea notificarea nr. 718/2001 şi în baza cererilor executorului judecătoresc cu nr. 15/2001 şi 355/2001 a aprobat acordarea de despăgubiri cu deducerea plăţii de 80.000 lei din anul 1981 pentru imobilul în cauză.
Dispoziţia nr. 398 din 26 septembrie 2001 a fost comunicată mandatarei reclamanţilor prin adresa nr. 8477 din 30 septembrie 2001, împrejurare necontestată de părţi.
Întrucât contestaţia de faţă a fost introdusă la data de 20 septembrie 2002 deşi comunicarea dispoziţiei a avut loc la 30 septembrie 2001, tribunalul a respins ca tardivă contestaţia adresată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
S-a înlăturat apărarea reclamanţilor în sensul că nu le este opozabilă comunicarea dispoziţiei către mandatara B.M. cu motivarea că, reclamantul, prin procură specială a împuternicit-o pe B.M. să-l reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietăţii iar prin notificarea nr. 728/2001, ambii reclamanţi au mandatat pe aceeaşi B.M. să-i reprezinte în faţa organelor competente ceea ce înseamnă că aceasta putea să-i reprezinte în toate fazele referitoare la soluţionarea cererii, inclusiv să primească comunicările şi să depună documentele necesare.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 114/A din 18 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
S-a reţinut că, în mod judicios, tribunalul a stabilit că potrivit procurilor speciale aflate la dosar, reclamanţii au mandatat-o pe B.M. să-i reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietăţii imobiliare precum şi în faţa organelor competente, atribuite ce includ şi formularea contestaţiei împotriva dispoziţiei emisă de persoana deţinătoare, contestaţie ce s-a depus la data de 20 septembrie 2002 cu depăşirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanţii au declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin în esenţă că instanţa de apel a aplicat greşit regulile contractului de mandat ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale.
Astfel, se menţionează că numai recurentul A.L.Z. a dat procura specială din data de 9 mai 2001 numitei B.M. pentru o singură operaţiune judiciară şi anume de a depune actele necesare pentru redobândirea proprietăţii imobiliare în litigiu.
În executarea acestui mandat, B.M. a depus notificarea prin executorul judecătoresc.
În procura specială, B.M. nu a fost mandatată să primească comunicarea dispoziţiei emisă de primar şi nici să formuleze contestaţie la instanţa competentă împotriva dispoziţiei.
Ca urmare nici până în prezent dispoziţia nr. 398 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighişoara nu le-a fost comunicată legal la domiciliul din U.S.A., aşa încât contestaţia introdusă la data de 20 noiembrie 2002 se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, recurenţii au solicitat anularea dispoziţiei contestate şi să se dispună restituirea în natură a imobilului.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La dosarul instanţei de fond se află procura specială autentificată din 9 mai 2001 prin care recurentul-reclamant A.L.Z. domiciliat în SUA o împuterniceşte pe numita B.M. din Sighişoara "să îl reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietăţii din Sighişoara. Altă procură specială nu mai există printre actele depuse la dosar.
Înscrisul de la dosarul tribunalului, la care, de asemenea instanţele au făcut referire, este notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001, semnată numai de mandatara B.M., întocmită în numele recurenţilor-reclamanţi şi adresată Primăriei Sighişoara prin executorul judecătoresc.
Într-adevăr, în finalul acestei notificări există fraza „împuternicim pentru aceasta pe B.M. să mă reprezinte în faţa organelor competente", dar această stipulare nu are nici o valoare juridică câtă vreme notificarea nu este semnată de recurenţii-reclamanţi.
De fapt, notificarea semnată de B.M. este întocmită tocmai pentru îndeplinirea mandatului dat de recurentul-reclamant la data de 9 mai 2001.
Potrivit art. 1535 C. civ. mandatul „este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandatului".
Mandatul conceput în termeni recuraţi cuprinde numai actele de administraţie iar când este vorba de înstrăinare, ipotecare sau de „facerea unor acte ce trec peste administraţia ordinară, mandatul trebuie să fie special" (art. 1536 C. civ.).
Mandatarul nu putea face nimic „afară de limitele mandatului său" (art. 1537 C. civ.).
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, rezultă că recurentul-reclamant a dat un mandat special, la data de 9 mai 2001, prin care a împuternicit-o pe B.M. să îl reprezinte la „întocmirea actelor pentru redobândirea proprietăţii" imobilului în litigiu.
În executarea acestui mandat, B.M. a depus trei notificări, printre care şi notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001 în care indică domiciliul recurenţilor din SUA şi cere restituirea în natură a imobilului în cauză.
Din procura specială enunţată, nu rezultă că B.M. a fost abilitată să primească comunicarea dispoziţiei primarului şi să formuleze contestaţie, cum greşit au reţinut instanţele.
Dispoziţia nr. 398 din 26 noiembrie 2001 a fost comunicată mandatarei B.M. prin adresa nr. 8477 din 30 septembrie 2001 „pentru a o comunica solicitanţilor" aşa cum rezultă din înscrisul de la dosarul instanţei de fond depus de intimata-pârâtă.
Prin urmare, intimata, în calitate de persoană juridică ce deţine imobilul, trebuia să comunice recurenţilor dispoziţia nr. 398/2001 la domiciliul acestora din SUA, numai într-o astfel de modalitate comunicarea era legală şi în raport de data comunicării s-ar fi putut calcula termenul de 30 de zile precizat de art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele expuse, Curtea va reţine că recurenţii-reclamanţi au depus în termenul legal contestaţia din 20 septembrie 2002 împotriva dispoziţiei nr. 398/2001 emisă de Primarul municipiului Sighişoara, dispoziţie ce nu le-a fost comunicată la domiciliu.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de apel prin care a fost confirmată soluţia tribunalului prin care s-a respins contestaţia reclamanţilor ca tardiv formulată este nelegală în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât instanţa de apel nu a cercetat fondul pricinii, în baza art. 312 alin. (2) şi (5) şi art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza instanţei de apel pentru rejudecarea apelului.
Pentru evocarea fondului, instanţa de apel va proceda conform art. 297 C. proc. civ. întrucât instanţa de fond a judecat procesul pe excepţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii A.L. şi A.C. împotriva deciziei civile nr. 114/A din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 645/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6395/2003. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
