ICCJ. Decizia nr. 6719/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6719
Dosar nr. 1251/2003
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 februarie 2002, reclamanţii K.A.V. şi S.B.D.C. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC R.V. SA, SC O. SA, R.I., R.E., I.O., S.F., S.A. şi B.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa actului de expropriere, să se anuleze actul de expropriere şi să le fie redată proprietatea imobilului situat în Bucureşti.
Totodată s-a solicitat să se dispună evacuarea necondiţionată a subdobânditorilor imobilului.
Reclamanţii au menţionat că obiectul acţiunii îl constituie revendicarea imobilului în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 378 din 29 aprilie 2002 a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor ca efect al admiterii excepţiei inadmisibilităţii invocată de către pârâte.
Instanţa de fond, în pronunţarea acestei hotărâri, a avut în vedere că obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie revendicarea imobilului în litigiu în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi cum aceştia nu au urmat procedura administrativă obligatorie instituită de legea menţionată pentru restituirea în natură a imobilului pretins expropriat, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Totodată tribunalul a respins şi cererea de suspendare a procesului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 cu motivarea că aceste dispoziţii nu sunt incidente litigiului, care nu era în stare de judecată la data intrării in vigoare a legii.
S-a reţinut că nici alin. (2) al art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil cauzei deoarece se referă la suspendarea procedurii prealabile administrative.
De asemenea, s-a considerat că procesul nu poate fi suspendat nici în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. întrucât procedura administrativă nu reprezintă „o altă judecată" pentru a fi îndeplinită condiţia impusă de acest text de lege.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 490/A din 2 decembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de fond.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii K.A.V. şi S.B.D.G. invocând şi dezvoltând în concret motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Din oficiu, Curtea a pus în discuţia părţilor nulitatea hotărârilor pronunţate în cauză în raport de încălcarea prevederilor art. 41 şi urm. C. proc. civ.
Verificând actele şi lucrările dosarului precum şi înscrisurile depuse în faza de recurs se constată că recurenţii–reclamanţi au formulat acţiunea de faţă la data de 22 februarie 2002 şi au chemat în judecată în calitate de pârât şi pe numitul S.F., soţul intimatei–pârâte S.A.
Numitul I.T. a depus la data de 9 august 2005 certificatul de moştenitor nr. 95 din 18 aprilie 2005 eliberat de Biroul Notarului Public T.C. din care rezultă că intimatul–pârât S.F. a decedat la data de 21 noiembrie 2000 şi a avut ca unică moştenitoare pe soţia sa S.A. Aceasta din urmă a decedat la data de 7 noiembrie 2004 şi are ca moştenitor pe I.T., în calitate de descendent.
Ca urmare se observă că atât la data introducerii acţiunii (22 februarie 2002) cât şi la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti în cauză, pârâtul S.F. nu mai avea capacitatea de folosinţă a drepturilor sale.
Or, art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Capacitatea de folosinţă a drepturilor civile încetează la data decesului persoanei fizice.
Aşa fiind, se constată incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., faţă de care hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt lovite de nulitate întrucât cauza a fost judecată în raport cu o parte ce nu mai avea capacitatea de folosinţă a drepturilor sale.
Acest incident procedural face inutilă analiza celorlalte motive de recurs.
Curtea, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa atât Decizia pronunţată de instanţa de apel cât şi sentinţa tribunalului şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
În rejudecare se va discuta cererea moştenitorului defunctei S.A. de a fi introdus în cauză şi se vor analiza şi apărările invocate de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii K.A.V. şi S.B.D.G. împotriva deciziei civile nr. 490 A din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 378 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6909/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 652/2003. Civil → |
|---|
