ICCJ. Decizia nr. 6521/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6521
Dosar nr. 8111/2003
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 decembrie 2001 reclamanţii L.M., G.A. şi L.E. au chemat în judecată pe pârâta SC P. 2000 SA. Piteşti pentru anularea deciziei nr. 6480 din 26 noiembrie 2001 emisă de conducerea acestei societăţi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în calitate de moştenitori ai defunctului G.G., au notificat pârâta să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 31.200 mp situat în Piteşti. Notificarea le-a fost respinsă pentru că nu au dovedit modalitatea în care a fost deposedat bunicul lor de proprietatea sa.
Pârâta a chemat în garanţie Consiliul Local Piteşti pentru obligarea acestuia, în cazul admiterii acţiunii, la predarea unei alte suprafeţe de teren.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 276 din 29 decembrie 2002 a respins acţiunea principală şi cererea de chemare în judecată deoarece după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 reclamanţilor la cerere, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, eliberându-li-se titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 1800 mp. S-a mai reţinut că terenul în discuţie a fost transmis în proprietate, pârâtei, de către chematul în garanţie, prin HCL nr. 320 din 23 decembrie 1999, pentru această proprietate existând rol cadastral pentru consiliul local, rol care nu a fost dovedit şi pentru fostul proprietar.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 100 A din 24 iunie 2003 a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 276 din 19 decembrie 2002 pe care a schimbat-o şi a admis contestaţia. A fost obligată pârâta să restituie în natură reclamanţilor terenul în suprafaţă de 13200 mp identificat conform anexei la expertiza M.L.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că terenul de 13200 mp deţinut de pârâtă este în prezent liber şi se află în cadrul terenului de 15000 mp deţinuţi anterior de reclamanţi. Instanţa a reţinut de asemenea că reclamanţilor li s-a mai restituit suprafaţa de 1800 mp în temeiul Legii nr. 18/1991, dar nu a primit apărarea pârâtei în sensul că această restituire anterioară ar face inadmisibilă o nouă cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că în cauză s-ar aplica dispoziţiile Legii nr. 18/1991. Instanţa a constatat că în cazul în speţă nu se aplică acest din urmă act normativ câtă vreme la 1 ianuarie 1990, terenul în discuţie nu făcea parte din perimetrul CAP, ci era deţinut de o societate care ulterior a devenit SC P. 2000 SA Piteşti.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt pârâta recurentă a arătat în esenţă că instanţa nu a apreciat corect probele administrate, bazându-se numai pe expertiză şi declaraţiile martorilor fără să reconsidere probele administrate de ea în sensul că terenul le-a fost atribuit în baza unei hotărâri a Consiliului Local Piteşti, în anul 1999 şi că pe acesta există construcţii.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o corectă apreciere a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în raport de situaţia de fapt. Corect s-a reţinut că în cauză se aplică Legea nr. 10/2001 care nu este obstrucţionată în cazul în speţă de împrejurarea că anterior prezentei acţiuni reclamanţilor li s-a reconstituit titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 1800 mp. Titlul de proprietate emis reclamanţilor în anul 2002 se referă la un teren în str. D. or, prezenta acţiune are ca obiect revendicarea unui teren situat în str. D. Pe de altă parte terenul ce a aparţinut în proprietate autorilor reclamanţilor nu a făcut parte din patrimoniul CAP ca să i se aplice dispoziţiile legii fondului funciar.
Instanţa s-a pronunţat pe toate probele administrate în cauză, de altfel invocând pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., recurenta nu a arătat în mod precis care este proba determinantă care, nefiind observată de instanţă a condus la o soluţie greşită.
În altă ordine de idei criticarea împrejurării că instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cauză nu se mai poate invoca ca motiv de recurs, prin OUG nr. 138/2000 pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care se referea la acest lucru, fiind abrogat.
Pentru considerentele expuse mai sus se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. 2000 SA Piteşti împotriva deciziei civile nr. 100/A din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6522/2003. Civil. Ordonanta presedintiala.... | ICCJ. Decizia nr. 6436/2003. Civil. încheiere suspendare... → |
|---|
