ICCJ. Decizia nr. 6436/2003. Civil. încheiere suspendare judecata. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6436
Dosar nr.12274/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 726 din 20 august 2003 a constatat, în baza art. 248 şi art. 252 C. proc. civ. perimată acţiunea civilă introdusă de către A.I. împotriva SC R. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A.I.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 31 octombrie 2003 în dosar nr. 2725/2003 a dispus, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ. suspendarea soluţionării recursului, deoarece părţile deşi legal citate nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus vreun act din care să rezulte imposibilitatea acestora de a se prezenta în instanţă.
Împotriva acestei încheierii a declarat prezentul recurs contestatorul A.I. solicitând casarea şi rejudecarea în fond a cauzei.
Cu ocazia dezbaterilor recurentul a solicitat, considerând ca fiind chestiuni prealabile, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Naţional Anticorupţie şi în subsidiar trimiterea cauzei la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de necompetenţă a prevederilor art. 94 pct. 4 şi 8, din Legea nr. 303/2004, art. 118 pct. 2 şi art. 122 din Legea nr. 304/2004, art. 61 din Legea nr. 317/2004 şi art. 269 C. proc. civ.
Ambele chestiuni prealabile ridicate de recurent nu pot fi primite şi urmează a fi respins.
După cum s-a arătat recursul vizează o încheiere prin care instanţa a dispus suspendarea judecării unui recurs.
O instanţă civilă sesizată cu soluţionarea unui recurs civil nu îşi poate declina competenţa în favoarea unei instituţii care are alte atribuţii şi alte modalităţi de sesizare, stabilite prin lege şi în consecinţă această instanţă nu îşi poate declina competenţa.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale de care depinde soluţionarea cauzei. Dacă însă soluţionarea nu depinde de acele prevederi legale, instanţa o va respinge, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, alin. (6).
Or, soluţionarea prezentului recurs nu depinde de prevederile legale la care s-a referit recurentul şi în consecinţă nu se poate sesiza Curtea Constituţională.
Examinând pe fond recursul se constată că acesta nu este întemeiat.
Curtea de Apel Bucureşti a dispus corect suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Verificând actele dosarului se constată că pentru termenul din 31 octombrie 2003 ambele părţi au fost legal citate, dar nu s-au prezentat, astfel că în mod legal instanţa a dispus suspendarea soluţionării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de recurentul A.I. privind declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Parchetului Naţional Anticorupţie.
Respinge cererea formulată de acelaşi recurent de sesizare a Curţii Constituţionale.
Respinge recursul declarat de acelaşi recurent împotriva încheierii din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2725/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6521/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6342/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
