ICCJ. Decizia nr. 6587/2003. Civil. LG. 10/2001 restituire în natura. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6587
Dosar nr. 10126/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2003, Tribunalul Argeş a respins ca prematur introdusă acţiunea formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Piteşti.
Acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Argeş, a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtei SC M. SA Piteşti suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală, întrucât cererea pentru restituirea în natură a bunului se adresează unităţii deţinătoare, iar unitatea deţinătoare a imobilului care face obiectul procesului este SC M. SA Piteşti.
Reţine instanţa, că este întemeiată şi excepţia de prematuritate a acţiunii, formulată de pârâta SC M. SA, deoarece, deşi conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită este obligată să comunice actele doveditoare ale dreptului de proprietate, o dată cu notificarea sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, reclamanta nu a depus actele doveditoare a dreptului de proprietate. De aceea, pârâta nu s-a putut pronunţa asupra cererii de restituire în natură, formulată de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 133/A din 25 septembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul declarat de reclamantă şi a obligat-o pe apelantă să plătească intimatei SC M. SA Piteşti suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut, că reclamanta nu a depus la unitatea pârâtă actele de proprietate pentru imobilul a cărei restituire a fost cerută în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen care a fost prelungit succesiv până la data de 1 iulie 2003. De aceea, termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege a început să curgă la această dată, iar dreptul la acţiune, s-a născut pentru reclamantă la data de 1 septembrie 2003.
Reţine instanţa, că soluţia respingerii acţiunii ca inadmisibilă, datorită prematurităţii, este legală şi că aceeaşi excepţie operează şi cu privire la Statul Român, însă are prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pentru că prin Legea nr. 10/2001sunt stabilite obligaţii exclusive în sarcina unităţilor-deţinătoare a bunului, pentru ipoteza în care se cere restituirea în natură.
Se mai reţine, că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt scutite de taxe de timbru, fără a fi exclusă aplicarea art. 274, art. 277 C. proc. civ. De aceea, respingându-se apelul, apelanta este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine că instanţa de fond şi cea de apel au ignorat dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii, iar în lipsa actelor cererea poate fi respinsă.
Arată recurenta, că actele au fost comunicate pârâtei la data de 20 august 2002, că instanţele au ignorat actele depuse la dosar, iar motivarea instanţei de apel că dreptul la acţiune s-a născut la data de 1 septembrie 2003 se întemeiază pe art. 24 alin. (7) din lege, însă textul priveşte o altă situaţie decât cea existentă în speţă.
Se mai susţine, că instanţa a ignorat motivul întemeiat pe art. 46 din Legea nr. 10/2001, şi solicită să se admită recursul, să fie casată hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare.
Intimata SC M. SA Piteşti a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, iar intimatul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Argeş a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată, deoarece nu are calitate procesuală, şi să fie scos din proces.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată cu aplicarea corectă a art. 22 şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi fiind admise excepţiile invocate de pârâte, nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Este, de principiu, că o cerinţă esenţială pentru valorificarea unui drept prin exercitarea acţiunii, este ca dreptul să fie actual, adică să nu fie supus unui termen suspensiv.
Or, în speţă, s-a făcut dovada că dreptul reclamantei nu era actual la data de 20 septembrie 2002, când s-a înregistrat acţiunea. Aceasta a adresat pârâtei SC M. SA Piteşti notificarea aflată în xerocopie la dosarul instanţei de fond, la data de 26 iulie 2001, fără să depună, ca anexe la notificare, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, deşi art. 22 din lege prevede această obligaţie.
În finalul notificării există precizarea că actele vor fi depuse în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, însă reclamanta-recurentă, după data înregistrării notificării, 30 iulie 2002, nu a depus la unitatea deţinătoare actele doveditoare ale dreptului său.
De aceea, la data de 20 august 2002 reclamanta nu avea posibilitatea să-şi valorifice dreptul la restituire prin exercitarea acţiunii. Dreptul acesteia nu era actual, iar obligaţia unităţii deţinătoare notificate de a emite dispoziţie motivată nu se născuse, deoarece termenul prevăzut de lege pentru emiterea actului nu începuse să curgă.
În acest sens, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune „În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Întrucât reclamanta, nu a dovedit că a depus la unitatea deţinătoare actele prevăzute de art. 22 din lege, iar termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, corect s-a reţinut prin sentinţa instanţei de fond, păstrată prin hotărârea atacată, că excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâta SC M. SA Piteşti, este întemeiată.
Susţinerea recurentei că instanţele au omis să se pronunţe asupra actelor depuse la dosar nu este întemeiată, deoarece fiind admise excepţiile prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale, nu s-a intrat în cercetarea fondului, iar critica privitoare la omisiunea instanţelor de a se pronunţa asupra cererii întemeiată pe art. 46 din Legea nr. 10/2001 nu face posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. După modificarea art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin OUG nr. 138/2000, textul priveşte numai situaţiile în care instanţele acordă plus petita sau extra petita nu şi omisiunea de a fi soluţionată o cerere minus petita.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de reclamantă.
Recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei SC M. SA cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, micşorat, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece suma de 20.000.000 lei, pretinsă de intimată, este nepotrivit de mare faţă de obiectul pricinii şi munca îndeplinită de avocat la instanţa de recurs, unde procesul s-a soluţionat la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.S. împotriva deciziei civile nr. 133/A din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta C.S. să plătească intimatei SC M. SA suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat micşorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6623/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6509/2003. Civil. Sistare indiviziune. Recurs... → |
|---|
