ICCJ. Decizia nr. 6686/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6686Dosar nr. 3785/2003
Şedinţa publică din 13 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 363 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Dolj a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.M.A. şi E.N. împotriva pârâtei SC U. SA, pe care a obligat-o la emiterea, în condiţiile Legii nr. 10/2001, a deciziei motivate, ca răspuns la notificarea adresată acesteia. S-a respins acţiunea faţă de pârâta SC E. SA.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare conform art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, iar în cauză, pârâta notificată nu a emis o astfel de decizie, în mod eronat procedând la restituirea notificării către reclamanţi.
Apelul declarat de pârâta SC U. SA împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 88 din 25 aprilie 2003.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că bunurile imobile revendicate sunt deţinute în fapt de pârâta SC U. SA, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului deţine şi vinde acţiuni la societăţi comerciale şi nu active.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta SC U. SA, arătând că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în baza Legii nr. 119/1948 şi Decretului nr. 92/1950, cu titlu valabil, iar în aceste condiţii notificarea trebuia adresată instituţiei publice care a efectuat privatizarea. A precizat totodată că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unei dovezi relevante în soluţionarea cauzei, respectiv contractul de vânzare–cumpărare a acţiunilor nr. 962 din 30 august 1996.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Unitatea deţinătoare notificată avea obligaţia, instituită prin art. 23 din Legea nr. 10/2001, ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării şi depunerii actelor doveditoare să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură. Aceeaşi obligaţie îi revenea unităţii deţinătoare şi în ipoteza reglementată de art. 24 din lege în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, situaţii în care persoanei îndreptăţite trebuie să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Or, în speţă, pârâta, prin adresă, a restituit reclamanţilor notificarea trimisă prin executorul judecătoresc, deşi modalitatea de răspuns la notificare este reglementată imperativ prin lege.
În ceea ce priveşte invocarea de către recurenta-pârâtă a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, se reţine că una din condiţii, esenţială pentru aplicarea acestui text de lege şi care limitează dreptul persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil, or, imobilele în litigiu au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, care, ca act normativ lovit în întregime de neconstituţionalitate, nu putea sta decât la originea unor preluări fără titlu valabil.
Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel nu a ţinut cont de contractul prin care a avut loc vânzarea către SC E.E. SA a unui număr de 3.827 acţiuni la societatea recurentă prin intermediul Fondului Proprietăţii de Stat (actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului) nu este relevantă întrucât în cadrul procesului de privatizare s-au vândut, respectiv cumpărat acţiuni (corespondent al capitalului social) şi nu active (corespondent al patrimoniului), nefiind astfel vorba de acte juridice de înstrăinare cu titlu particular ci de cumpărarea unui pachet de acţiuni.
Pentru cele ce preced, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U. SA împotriva deciziei civile nr. 88 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6714/2003. Civil. Revendicare + nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 2200/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
