ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 68
Dosar nr. 1835/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3595 din 30 aprilie 2002 reclamanţii V.I., S.E., V.N. şi V.M. au chemat în judecată Municipiul Bucureşti, prin Primar solicitând să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 782,31 mp situat în Bucureşti preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, în patrimoniul Statului Român.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu, coproprietatea autorilor lor D.(P.)V., G.I.V. şi M.V., a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil precum şi că restituirea acestuia în natură este posibilă, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2002, menţinută prin Decizia civilă nr. 42 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 307,20 mp cu vecinătăţile indicate.
S-a reţinut că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 din patrimoniul autorilor reclamanţilor, D.V., G.I.V. şi M.V. a fost preluat imobilul situat în Bucureşti compus din 782,30 mp teren şi două corpuri de construcţie, ulterior demolate.
S-a considerat că terenul în suprafaţă de 307,20 mp este liber şi poate fi restituit reclamanţilor în natură, potrivit art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 42 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General solicitând casarea în temeiul art. 9 şi art. 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că greşit a fost admisă acţiunea întrucât terenul în litigiu are destinaţia de spaţiu verde, aflat într-o zonă construită , sistematizată şi nu poate fi restituit în natură.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în Bucureşti a fost preluat în patrimoniul Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 din proprietatea autorilor reclamanţilor, D.V., G.I.V. şi M.V.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 1131 din 31 mai 1968 a fostului Consiliu popular al Municipiului Bucureşti s-a dispus preluarea imobilului şi demolarea construcţiilor în cadrul unui proiect pentru realizarea ansamblului Colentina.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing. F.M. şi schiţa aflată la dosar de fond rezultă că ansamblul de locuinţe a fost realizat, zona este sistematizată; terenul în litigiu este parţial ocupat de un bloc cu mai multe apartamente iar parţial reprezintă spaţiu verde.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv astfel cum sunt definite prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind registrul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile se stabilesc prin echivalent.
Cum în speţă terenul în litigiu nu este liber, restituirea în natură nu este posibilă iar în cadrul Legii nr. 10/2001 se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Casează Decizia nr. 42 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii V.A., V.I.A., V.N. şi V.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 704/2003. Civil. Servitute de trecere. Recurs... → |
|---|
