ICCJ. Decizia nr. 6821/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6821
Dosar nr. 98/2003
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Investit cu rejudecarea cauzei după casarea hotărârilor formulate în primul ciclu procesual de Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 811 din 23 iunie 1999, Tribunalul Constanţa a procedat la rejudecarea cauzei, prin suplimentarea probelor, între care şi o expertiză imobiliar-topografică asupra imobilului revendicat şi în raport de modificarea acţiunii asupra căreia cei chemaţi în judecată nu au avut obiecţiuni.
Ca urmare, prin sentinţa civilă nr. 849 din 19 decembrie 2000 a Tribunalului Constanţa a fost admisă acţiunea reclamantei Casa de Asigurări a Avocaţilor din România şi cererea de intervenţie formulată de Uniunea Avocaţilor din România, constatându-se nulitatea actului de donaţie încheiat între Casa de Asigurări a Avocaţilor şi Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Oraşului Constanţa autentificat sub nr. 1817 din 1 iunie 1962, la notariatul de Stat al Regiunii Dobrogea, dispunându-se obligarea pârâţilor Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local Techirghiol, Oraşul Techirghiol prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi G.D.M., de a lăsa în deplină proprietate reclamantei terenul în suprafaţă de 1602,80 mp, loturile 3 şi 4 din parcela 1933, identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing. L.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că deşi actul de donaţie întruneşte toate condiţiile de formă, este lipsit de cauză, de intenţia de a gratifica, ceea ce presupune lipsa unui element esenţial al actului juridic şi ca urmare este sancţionat cu nulitatea absolută.
În condiţiile în care statul nu justifică un titlu legal pentru deţinerea terenului în litigiu, s-a dispus şi admiterea acţiunii în revendicare faţă de toţi pârâţii.
Apelurile declarate de Consiliul Local Techirghiol şi Oraşul Techirghiol prin Primar, Sanatoriul Balnear Techirghiol şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Constanţa, împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia nr. 130 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, prin care a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii în revendicare faţă de Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local şi Oraşul Techirghiol prin Primar.
Instanţa de apel a avut în vedere în esenţă că tribunalul a hotărât corect cu privire la primul capăt de cerere constatând nulitatea actului de donaţie, care nu îndeplineşte condiţiile de validitate, fiind lipsit de cauză, în sensul art. 948 C. civ. şi art. 966 C. civ., în concret lipsind intenţia de a gratifica a donatorului.
A fost respinsă acţiunea de revendicare, întrucât o parte din terenul revendicat este inclus în domeniul public al statului, ca teren aferent clădirii Sanatoriului Balnear Techirghiol, fiind ocupat cu trotuarul străzii, spaţiu verde şi parcaj. S-a reţinut şi că prin HG nr. 1106 din 10 octombrie 2002 Sanatoriul Balnear Techirghiol a fost declarat de interes public naţional, astfel că imobilul compus din construcţii şi terenuri aferente, în care şi desfăşoară activitatea această unitate sanitară, aparţine domeniului public al statului, fiind în administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
În raport de prevederile Constituţiei şi Legii nr. 213/1998 cu privire la natura şi regimul juridic al bunurilor din domeniul public, care sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile., s-a considerat că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a terenului, care este afectat de parcaj, trotuar şi spaţiu verde, necesare bunei funcţionări a sanatoriului. De aceea a fost respinsă acţiunea în revendicare faţă de apelanţii-pârâţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursurile de faţă Casa de Asigurări a Avocaţilor şi Uniunea Avocaţilor din România, cu aceeaşi motivare, precum şi B.D.M.
În primul recurs se susţine conform art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., că hotărârea dată în apel este nelegală întrucât nu se indică în dispozitiv numele şi reşedinţa părţilor fiind omise, reclamanta Casa de asigurări a avocaţilor şi intervenienta Uniunea Avocaţilor din România.
Motivul doi de recurs vizează nerespectarea art. 105 şi art. 129 C. proc. civ., în sensul că s-a procedat la judecarea pricinii în apel, fără a se acorda termen pentru a se lua cunoştinţă de actul nou depus de pârâtă, anume HG nr. 1106 din 10 octombrie 2002 publicată la 25 octombrie 2002, prin care terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public al statului.
În sfârşit este criticată hotărârea recurată pentru că în HG la care se face referire nu se arată suprafaţa de teren care este aferentă construcţiei şi pentru că nu au fost luate în examinare cele două variante ale raportului de expertiză.
Pârâtul B.D.M. susţine în recursul declarat, în măsura în care va fi considerat tardiv, motive de ordine publică, anume introducerea sa nelegală în proces, numai în al doilea ciclu procesual şi după efectuarea expertizei, precum şi citarea nelegală la o altă adresă decât domiciliul său real.
Recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise, în sensul celor ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin sentinţa pronunţată în cauză în rejudecare de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, precum şi cererea de intervenţie a Uniunii Avocaţilor din România, în contradictoriu cu Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local şi Oraşul Techirghiol prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi G.D.M. S-a constatat nulitatea actului de donaţie din anul 1962, dispunându-se obligarea pârâţilor de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul situat în oraşul Techirghiol, în suprafaţă de 1602,80 mp, loturile 3 şi 4 Careul C din parcela nr.1933.
Soluţia din apel, ce formează obiectul recursurilor de faţă schimbă în parte această hotărâre, în sensul că respinge ca nefondată acţiunea în revendicare faţă de Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local şi Oraşul Techirghiol prin Primar. S-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Din cele redate rezultă că iniţial acţiunea în revendicare a fost admisă între alţii şi faţă de pârâtul G.D.M.
În primul rând se constată că numele părţii este indicat eronat G.D.M., atât în dispozitivul hotărârii, cât şi în considerente, în loc de B.D.M.
Apoi, prin hotărârea recurată, a fost respinsă acţiunea în revendicare faţă de Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local şi Oraşul Techirghiol prin Primar.
Aceasta înseamnă că nu s-a dat aceeaşi hotărâre şi cu privire la B.D.M. Ca urmare, faţă de acesta rămâne definitivă dispoziţia de admitere a acţiunii în revendicare. Dar, hotărârea de fond nu cuprinde o dispoziţie clară în legătură cu limitele în care acţiunea în revendicare a fost admisă faţă de persoana fizică şi practic o atare hotărâre nu poate fi pusă în executare.
În plus, examinând hotărârea recurată se constată că instanţa nu s-a pronunţat, în legătură cu cererea din 20 martie 2000 îndreptată împotriva pârâtului B.D.M. (dosar 5420/1999 al Tribunalului Constanţa), faţă de care Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a formulat acţiunea în revendicare pentru o anume parcelă de teren, în suprafaţă de 416 mp. Atât în considerentele hotărârii, cât şi în dispozitiv nu se face nici o referire la această parte.
Au fost nesocotite astfel prevederile art. 261 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat.
De aceea, pentru motivele arătate, recursul declarat de B.D.M. împotriva deciziei pronunţate, urmează a fi admis şi a se casa Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru aceleaşi considerente de drept, recursul declarat de reclamantă şi intervenientă, întemeiat pe nerespectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. nu poate fi admis. Este exact că în dispozitivul hotărârii nu este trecută Casa de Asigurări a Avocaţilor şi intervenienta Uniunea Avocaţilor din România, a căror acţiune în revendicare a fost respinsă, dar în considerentele hotărârii sunt indicate în mod repetat aceste părţi, astfel că cerinţele textului invocat sunt realizate în cauză.
Şi aceasta pentru că dispozitivul este conform art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. un element important al hotărârii, care cuprinde soluţia adoptată cu privire la pretenţiile deduse judecăţii, care împreună cu alte menţiuni între care şi numele şi calitatea părţilor, trebuiesc cuprinse în hotărârea judecătorească.
Tot astfel, motivul de recurs formulat de Casa de asigurări a avocaţilor din România întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 105 şi art. 129 acelaşi cod nu este de primit, întrucât cauza a fost judecată în apel la termenul din 29 octombrie 2002, după care pronunţarea a fost amânată la 6 noiembrie 2002.
HG nr. 1106 din 10 octombrie 2002 a fost publicată în Monitorul Oficial la 25 octombrie 2002.
Aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri, Monitorul Oficial cuprinzând hotărârea menţionată a fost depus în şedinţă publică de pârâtul Sanatoriul Balnear Techirghiol, însă celelalte părţi, între care şi recurentele în cauză, nu au solicitat termen pentru a lua cunoştinţă de înscrisul invocat.
Dimpotrivă, au solicitat judecarea cauzei, Uniunea Avocaţilor din România fiind reprezentată de avocatul A.S.
În aceste condiţiuni, nu se poate imputa instanţei judecarea pricinii în condiţiile arătate, nefiind incidente prevederile legale invocate.
Sunt de admis însă criticile de fond aduse hotărârii prin recursurile de faţă, pentru că soluţia de respingere a acţiunii în revendicare, în principal în raport de prevederile Hotărârii de Guvern la care s-a făcut referire, nu are în vedere delimitarea terenului aferent unităţii sanitare de interes public naţional, pentru că numai acesta nu este supus retrocedării pe acest temei.
În plus, este de observat că instanţa nu a examinat susţinerea recurentelor, confirmată în parte de concluziile raportului de expertiză, potrivit căreia pe terenul revendicat nu se află nici o construcţie, fiind de analizat şi cele două variante propuse (dosar tribunal). În raport de acestea şi eventual pe baza suplimentării expertizei, urmează a se stabili cu exactitate întinderea suprafeţelor de teren deţinute de fiecare pârât şi măsura în care acestea pot fi restituite în condiţiile legii, fără afectarea funcţionării normale a unităţii sanitare.
Faţă de cele arătate, recursurile de faţă urmează a fi admise şi a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul celor ce preced, cu privire la acţiunea în revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Casa de Asigurări a Avocaţilor, Uniunea Avocaţilor din România şi B.D.M. împotriva deciziei nr. 130 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6838/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6783/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
