ICCJ. Decizia nr. 6824/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6824
Dosar nr. 6555/2003
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3052 din 13 martie 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanţii C.P. şi C.I.M.D. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1296 din 12 februarie 2002, emisă de pârâta Primăria municipiului Craiova, prin care a fost respinsă cererea acestora de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 331 mp situat în Craiova str. A.I.C. cu vecinătăţile: N-strada A.I.C., E-zona verde, S- str. O. şi V- proprietate R.I.
Prin sentinţa civilă nr. 140 din 25 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3052/2002, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi, s-a anulat dispoziţia nr. 1296 din 12 februarie 2002 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor imobilul, teren în suprafaţă de 331 mp identificat prin schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. P.I.A., având dimensiunile şi vecinătăţile din schiţă situat în strada A.I.C. fost nr. 38 Craiova, schiţă făcând parte integrantă din hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin act dotal, la căsătoria reclamantei C.P. cu numitul C.I., în favoarea acesteia s-a constituit dotă un imobil constând în clădire cu destinaţia hotel şi anume hotel U. situat în Craiova strada A.I.C. nr. 38, precum şi terenul aferent.
Imobilul a făcut, ulterior, obiectul naţionalizării conform Decretului nr. 92/1950, fiind, în prezent, ocupat de spaţii verzi şi traversat cu dale de beton, strada O. către strada A.I.C., astfel cum rezultă din raportul de expertiză, care a stabilit că terenul nu este afectat de alte utilităţi publice.
Prin dispoziţia nr. 1296 din 12 februarie 2002 a Primarului Municipiului Craiova s-a respins cererea de notificare conform Legii nr. 10/2001 formulată de reclamanţi şi având ca obiect restituirea în natură a terenului în cauză, cu motivarea că, acesta este amenajat ca parc şi afectat traficului pietonal în zonă, făcându-se totodată propunerea pentru acordarea de despăgubiri băneşti către Prefectura Dolj.
Prin raportul de expertiză a fost identificată suprafaţa de 331 mp, liberă de construcţii, care este ocupată de o alee pietonală şi nu are altă destinaţie de interes public, deşi prezintă aspectul de parc zonă verde, fiind întreţinută astfel, de către Primăria Craiova.
Pârâtul Consiliul Local Craiova a formulat apel împotriva acestei sentinţe pe care a considerat-o nelegală, solicitând schimbarea ei în totalitate, iar pe fond respingerea acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 157 din 27 iunie 2003 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că utilităţile publice pretinse care afectează terenul în cauză sunt neînsemnate, iar detaliul de sistematizare privind pasajul subteran de subtraversare nu a fost materializat într-un plan concret cu sume alocate şi data efectuării lui, considerente care nu pot fi avute în vedere pentru a încălca principiul restituirii în natură a reparaţiei adusă foştilor proprietari, ţinând seama că au fost demolate clădirile.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria Municipiului Craiova criticând-o pentru nelegalitate, reţinând, în esenţă că terenul în litigiu nu este liber de construcţii şi neafectat de utilităţi publice, acesta fiind ocupat de alee pietonală cu dale de beton şi spaţii verzi fiind inclus în părculeţul amplasat în faţa Universităţii Craiova.
Potrivit dispoziţiilor art. III pct. 2 din lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al Statului şi unităţilor administrativ teritoriale anexa la Legea nr. 213/1998 art. 6, terenul solicitat aparţine domeniului public de interes local fiind amenajat ca parc, cuprinzând alei pietonale şi zone verzi.
Terenul în cauză urmează a fi afectat de realizarea unui pasaj subteran, fiind vorba de o zonă cu circulaţie intensă, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 23/2000 prin care a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed.
Instanţele nu au analizat în suficientă măsură întâmpinarea formulată în dosarul de fond şi motivele din apel prin care pârâta Primăria Municipiului Craiova, sublinia faptul că terenul care face obiectul litigiului este de utilitate publică, de interes local, deoarece este ocupat de o alee pietonală cu dale de beton şi spaţii verzii, fiind inclus în parcul amplasat în faţa Universităţii Craiova, întreţinut de Primăria municipiului Craiova.
Din constatările expertizei efectuată în cauză, rezultă în mod clar că terenul este afectat de detalii de sistematizare şi anume de parc, zonă verde şi o alee pietonală dalată.
De asemenea, cu ocazia soluţionării apelului nu s-au avut în vedere schiţa întocmită de expert în cursul procedurii administrative prealabile şi procesul verbal încheiat la faţa locului din data de 24 martie 2003 (filele 80 şi 81 din dosarul de fond), din care rezultă că „această suprafaţă de teren e ocupată în prezent aproximativ pe mijlocul său începând de la strada A.I.C. spre O. de o alee pietonală dalată, margine de gard viu, iar de o parte şi de alta a acestei alei, spaţiu verde".
Este de remarcat şi ipoteza construcţiei unui parcaj subteran, astfel cum rezultă din acelaşi proces verbal menţionat mai sus astfel că cităm „se prezintă de reprezentantul Primăriei planul urbanistic zonal în 2000 aprobat prin HCL nr. 23/2000, conform căruia se prevede în zona în care se află terenul pretins de reclamanţi, realizarea unui pasaj subteran, fiind vorba de o zonă cu circulaţie intensă".
În acest sens, Curtea are în vedere caracterul de excepţie al măsurii exproprierii pentru cauza de utilitate publică, astfel că, imobilul preluat de stat cu o suprafaţă ocupată de parcuri, spaţii verzi şi alei pietonale nu se poate restitui în natură, nefiind întrunite condiţiile Legii nr. 33/1994, situaţie în care persoana îndreptăţită poate solicita măsuri reparatorii stabilite prin echivalent.
Sunt considerente pentru care se impune admiterea recursului declarat de părâtă, casarea ambelor hotărâri pronunţată în cauză şi rejudecând în fond, urmează a se respinge acţiunea reclamanţilor, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 157 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 140 din 25 martie 2003 a Tribunalului Dolj şi, rejudecând pe fond respinge acţiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 219/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6822/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
