CSJ. Decizia nr. 219/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 219
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la 27 martie 2001 pe rolul Judecătoriei sectorului 1, contestatorii S.D. şi G.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii M.P. şi M.N., stabilireaîntinderii creanţei la care au fost obligaţi prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară.
Prin acest contract încheiat la 1 decembrie 1999 cu nr. 1315, contestatorii au împrumutat de la intimaţi suma de 2750 USD cu termen de restituire la 1 ianuarie 2000 şi cu clauza că în cazul neplăţii la scadenţă creditorii să solicite investirea cu formulă executorie fără somaţie sau chemare în judecată iar debitorii vor suporta cheltuielile legate de acte sau o penalizare de 1% pe zi de întârziere precum şi o dobândă de 30%.
Judecătoria sectorului 1 prin sentinţa civilă 7207/29 septembrie 2001 a admis în parte contestaţia la executare şi a constatat că întinderea creanţei contestatorilor născută în baza contractului de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat la 1 decembrie 1999, se compune din 2750 USD, sumă împrumutată şi 30% din suma împrumutată, dobândă lunară de la data scadenţei până la ultimul act de executare.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia civilă 3165/2001 a respins ca nefondat apelul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă 432/15 februarie 2002 a admis recursul contestatorilor, a modificat Decizia 3165/2001, a admis apelul contestatoarei împotriva sentinţei civile 7207/2001 şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că s-a admis contestaţia şi a fost stabilită obligaţia de restituire de către contestatori a sumei de 2750 USD, împrumut contractual, fără dobânzi şi penalităţi.
Împotriva acestei decizii intimaţii au formulat la 15 martie 2002 o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea atacată este potrivnică sentinţei civile 1255/29 ianuarie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea recursului (Decizia 633/R/2001 a Tribunalului Bucureşti).
Hotărârea curţii de apel a constatat nulitatea clauzei contractuale privind dobânda şi penalităţile, clauză a cărei valabilitate a fost recunoscută de instanţa care a soluţionat opoziţia la executare.
Cererea de revizuire este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs (cazul în speţă) se poate cere, potrivit pct. 7 al acestui articol, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Dacă primele două condiţii impuse de text – hotărârile să fie definitive şi date de instanţe de grade diferite – sunt îndeplinite, ultima condiţie, tripla identitate – una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate – nu se mai regăseşte în speţa dedusă judecăţii.
Obiectul dosarului 4059/2001 al Judecătoriei sectorului 1, soluţionat definitiv în recurs prin Decizia civilă nr. 432/15 februarie 2002 a fost contestaţia la executare, pentru lămurirea înţelesului titlului, formulată de S.D.I. şi G.I. în calitate de debitori împotriva lui M.P. şi M.N. în calitate de creditori.
Obiectul dosarului 23899/2000 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti – în care s-a pronunţat sentinţa civilă 1255/29 ianuarie 2001, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia 633/R/23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti – l-a reprezentat opoziţia la executarea formulată de aceiaşi debitori împotriva aceloraşi creditori prin care s-a solicitat constatarea nulităţii clauzelor privind dobânzile şi penalităţile.
De altfel, în cadrul soluţionării contestaţiei la executare în toate fazele parcurse de dosar a fost analizată soluţia dată în opoziţia la executare şi, în raport de sentinţa civilă 1255/2001 rămasă definitivă prin Decizia 633/2001, s-a respins excepţia de autoritate de lucru judecat invocată în cauză.
Este de reţinut, de asemenea, din actele depuse în dosarul de revizuire, că executarea silită s-a îndeplinit, prin adjudecarea imobilului scos la vânzare prin licitaţie publică, în favoarea creditorilor revizuienţi (act de adjudecare din 6 septembrie 2001 în dos. 632/2000), imobilul fiind deja înscris în cartea funciară în proprietatea creditorilor (încheierea 8734 din 27 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria sectorului 1).
Pentru considerentele arătate urmează a se respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de M.N. şi M.P. împotriva deciziei nr. 432 din 15 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 mai2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6824/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
