ICCJ. Decizia nr. 6895/2003. Civil. Daune - art. 504 Cod procedura penala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6895
Dosar nr. 2131/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Maramureş la 26 martie 2002, M.V. domiciliat în Oraşul Baia Mare a chemat în judecată civilă pentru pretenţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, cerând să fie obligat să-i plătească suma de 170.017.076 lei daune materiale, suma de 45 miliarde lei daune morale şi cheltuieli de judecată.
Reclamantul a susţinut în esenţă că a suferit pagubele echivalente cu sumele pretinse, ca urmare a inculpării, cercetării, arestării şi judecării sale pe nedrept, în cauza penală nr. 8885/2002 a Tribunalului Cluj pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi complicitate la luarea de mită, pentru care deşi iniţial a fost condamnat, s-a dispus achitarea, în baza art.10 lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. precum şi punerea sa în libertate prin Decizia penală nr. 298A din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Prin cererea de chemare în judecată cu precizările ulterioare, reclamantul a arătat că prin urmărirea şi arestarea pe nedrept, a fost lipsit de drepturile băneşti pe care le realiza în calitate de director al Exploatării Miniere Cavnic, a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 74 milioane lei şi i-au fost grav lezate sănătatea fizică şi morală, onoarea, reputaţia profesională şi socială.
Prin sentinţa civilă nr. 679 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului despăgubiri în valoare de 629.010.442 lei, din care suma de 74.000.000 lei cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, suma de 125.015.442 lei venituri salariale de care a fost lipsit pe durata urmăririi între 4 mai 2000–1 februarie 2002 şi suma de 430.000.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a stabilit în baza probelor administrate în cauză, temeinicia pretenţiilor materiale şi parţial a celor echivalente cu daunele morale cerute de reclamant, cât şi existenţa răspunderii civile a pârâtului în conformitate cu dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., art. 998-999 şi art. 1084-1086 C. civ.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au făcut apel reclamantul, M.V., Ministerul Finanţelor Publice cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a confirmat însă sentinţa primei instanţe, respingând ca nefondate apelurile declarate de părţi, prin Decizia civilă nr. 20 din 23 februarie 2003.
Instanţa de apel a reţinut la rândul său în raport de motivele de apel formulate, toate vizând cuantumul daunelor morale acordate, că în raport de dovezile cauzei stabilirea despăgubirii lor la suma de 430.000.000 lei este justificată, reprezentând o corectă evaluare a suferinţelor încercate de reclamant prin lipsirea de libertate şi condamnarea pe nedrept.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor legale procedurale, reclamantul M.V. şi pârâta D.G.F.P. Maramureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant legal al Statului Român.
Recurentul reclamant a susţinut în esenţă că hotărârile pronunţate sunt lipsite de temei legal şi date cu aplicarea greşită a legii în partea referitoare la daunele morale, evaluate nejustificat şi contrar dovezilor cauzei sub cuantumul cuvenit, aşa încât nu reprezintă o justă despăgubire din punct de vedere legal.
La rândul său recurentul pârât a criticat hotărârea atacată prin prisma netemeiniciei tot cu privire la daunele morale, socotind însă că despăgubirile acordate ar fi nejustificat de mari faţă de prejudiciul moral real suferit de reclamant.
Recursul declarat de recurentul reclamant se dovedeşte fondat.
Stabilirea întinderii daunelor morale în cazul răspunderii statului pentru erori judiciare, este netăgăduit condiţionată de respectarea principiului acordării unei juste despăgubiri.
In aprecierea prejudiciului moral suferit de victima unei erori judiciare, instanţa este obligată să ţină seama dincolo de criteriile obiective de măsurare a suferinţei, de multiple alte criterii subiective raportate strict la persoana şi personalitatea victimei, de măsura în care şi cu ce consecinţe i-au fost acesteia lezate, demnitatea personală şi cea publică, onoarea, reputaţia profesională şi socială.
Evaluarea trebuie raportată la rolul şi locul ocupat de victimă, în profesie şi în societate, la consecinţele erorii judiciare asupra familiei, a perspectivelor profesionale şi sociale, la gravitatea şi natura faptelor de care a fost învinuită pe nedrept, la modul în care au fost percepute public acuzaţiile.
Ori în cauză stabilirea şi limitarea daunelor morale la 10.000.000 lei pe fiecare zi dintre cele 43 de zile de arest preventiv, contravine vădit tuturor criteriilor menţionate, nesocotindu-se fără temei legal toate consecinţele produse de acuzarea şi arestarea pe nedrept a reclamantului ca şi cum toate efectele erorii judiciare ar fi încetat instantaneu odată cu punerea acestuia în libertate.
Aşa fiind recursul declarat de reclamant se va admite cu consecinţa casării hotărârilor atacate în partea referitoare la cuantumul daunelor morale şi a obligării pârâtului la plata cu acest titlu a sumei de 1 miliard lei.
Pentru a reţine ca justificată despăgubirea în aceste limite, instanţa de recurs a mai avut în vedere în contextul probelor administrate în cauză, pe lângă cele reţinute de instanţa de apel urmările suferite de reclamant asupra sănătăţii psihice, pierderea poziţiei profesionale şi sociale, oprobiul public la care a fost expus el şi familia sa prin mijloacele locale mas media.
În temeiul aceloraşi considerente recursul pârâtului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 20 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi sentinţei nr. 679 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care le casează şi în partea referitoare la cuantumul daunelor morale în sensul că obligă pe pârât la plata sumei de 1 miliard lei cu acest titlu, către reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Maramureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român.
Obligă pe pârât la cheltuieli de judecată în sumă de 10 milioane lei către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6898/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6884/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
