ICCJ. Decizia nr. 6884/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6884
Dosar nr. 3995/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 octombrie 2002 reclamantul A.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Bacău şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie sumele de bani încasate prin reţinerea procentului de 7% din salariu, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000– 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada menţionată a îndeplinit funcţia de judecător în cadrul judecătoriilor Bacău şi Hârlău şi, în mod nelegal, pârâţii au operat reţineri, în procent de 7% din drepturile salariale ale reclamantului cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul Bacău a invocat lipsa calităţii procesuale pasive susţinând că nu are personalitate juridică şi poate să stea în justiţie doar reprezentat de Ministerul Justiţiei.
La rândul său, pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive, solicitarea reclamantului fiind şi neîntemeiată întrucât magistraţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită dacă fac dovada reţinerii, în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Neamţ, prin încheierea din 17 ianuarie 2003, a disjuns cauza sub aspectul capătului de cerere referitor la perioada de timp în care reclamantul a lucrat în cadrul Judecătoriei Hârlău, declinându-şi competenţa cu referire la această solicitare în favoarea Tribunalului Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 66/C din 14 februarie 2003 Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Tribunalul Bacău şi Ministerul Justiţiei să restituie reclamantului suma de 2.762.093 lei reţinută din veniturile brute ale acestuia în perioada ianuarie 2000–iunie 2000 în procent de 7% cu titlu de contribuţie lunară la asigurările sociale de sănătate, actualizată în funcţie de indicele de inflaţie. A fost respinsă acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi, ca şi excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive şi de inadmisibilitate a acţiunii.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 616 din 7 mai 2003, a respins ca nefondat recursul pârâtului Tribunalul Bacău şi a admis recursul pârâtului Ministerul Justiţiei, modificând sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi faţă de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, la data de 18 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susţinând că hotărârile judecătoreşti atacate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei şi pe magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate, şi cum nu a făcut o atare menţiune, se deduce intenţia că şi această categorie nu poate fi scutită de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamantul a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul A.Ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 616 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 66C din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă, şi respinge ca nefondată acţiunea reclamantului A.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6895/2003. Civil. Daune - art. 504 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6839/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
