ICCJ. Decizia nr. 6896/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6896
Dosar nr. 4944/3/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2003 la Tribunalul Bacău reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA Bucureşti şi SC H. SA, sucursala S. Bacău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea suprafeţei de teren de 1650 mp situată în Bacău.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că terenul a aparţinut bunicului său patern, F.I. şi l-a deţinut în baza certificatelor de moştenitor nr. 253/1986 şi nr. 486/1969, iar în anul 1986 terenul a fost ocupat de A. TCH Bacău. Tatăl său a decedat în anul 1998 şi ea este moştenitoarea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 562/2003 Tribunalul Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând că unitatea deţinătoare este pârâta SC H. SA Bucureşti, iar pârâta SC H. SA, sucursala S. Bacău, nu are personalitate juridică.
La termenul din 12 ianuarie 2005 a fost depusă la dosar Decizia nr. 1406/2003 emisă de pârâta SC H. SA, prin care notificarea şi actele doveditoare au fost trimise spre competentă soluţionare A.P.A.P.S., fostul F.P.S., motivându-se că pârâta SC H. SA nu poate restitui în natură terenul solicitat de reclamantă urmând ca aceasta să se conformeze art. 27 al Legii nr. 10/2001 şi să adreseze notificarea către A.P.A.P.S.
În raport de acest nou înscris, acţiunea a fost precizată, în sensul solicitării de anulare a acestei decizii, reclamanta solicitând restituirea în natură a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 1436 din 7 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată, în sensul anulării deciziei nr. 1406/2003 şi restituirii în natură a imobilului formulată de reclamanta T.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că pe parcursul procesului unitatea deţinătoare a imobilului a emis dispoziţia nr. 1406 din 27 martie 2003 prin care a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că s-a privatizat, conform contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 266/1995 şi nr. 227/1995, obţinând pentru teren certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 0351/1993.
Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor alin. (2) din articolul unic al OUG nr. 10/2003 care prevede că: „în toate cazurile actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei, întrucât contestatoarea nu a depus înscrisurile doveditoare în temeiul prevăzut de lege".
Prin Decizia nr. 177 din 20 martie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 1406/2005 a SC H. SA, constatând că emiterea deciziei este de competenţa A.V.A.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, deci a calităţii procesuale active, astfel încât concluzia primei instanţe în sens contrar este greşită.
Instanţa a mai reţinut că în mod greşit tribunalul a făcut aplicaţiunea alin. (2) din articolul unic al OUG nr. 10/2003 deoarece în faţa instanţei sunt aplicabile regulile Codului de procedură civilă care permit administrarea de probe noi în această fază procesuală, sancţiunea prevăzută de articolul menţionat în sensul că actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut de această ordonanţă, nu mai pot fi admise pentru soluţionarea cauzei, se referă numai la faza administrativă de soluţionare a cauzei.
Instanţa de apel a mai reţinut că potrivit contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni depuse la dosar, rezultă că SC H. SA s-a privatizat, astfel că unitatea care a efectuat privatizarea este în prezent A.V.A.S., deci Decizia prin care s-a răspuns notificării trebuia emisă de această agenţie, iar nu de pârâtă. Instanţa a apreciat că se impune anularea deciziei nr. 1406/2003 întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale imperative ale art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta T.M. susţinând că soluţia instanţei de apel este greşită în condiţiile în care a dovedit calitatea sa de persoană îndreptăţită şi că terenul în discuţie ce a aparţinut autorului său a fost preluat în mod abuziv, aşa încât, instanţa trebuia să o oblige pe pârâta SC H. SA să i-l restituie în natură.
Recursul este nefondat.
Conform contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni depuse la dosar, rezultă că pârâta SC H. SA s-a privatizat iar unitatea care a efectuat privatizarea este A.V.A.S.
Conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
În aceste condiţii, în mod just a reţinut instanţa de apel că Decizia prin care s-a răspuns notificării trebuia emisă de această agenţie iar nu de către pârâtă, care nu avea îndrituirea legală de a emite decizie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Susţinerile recurentei în sensul că instanţa trebuia s-o oblige pe pârâtă să-i restituie în natură terenul în discuţie nu poate fi primită, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, SC H. SA nu avea obligaţia legală de a emite decizie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, pentru considerentele expuse şi constatând legalitatea deciziei atacate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei nr. 177 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1081/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
