ICCJ. Decizia nr. 4074/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4074
Dosar nr. 3058/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 ianuarie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, M.D. din Bucureşti, a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Oficiul de Consultanţă Agricolă al Judeţului Gorj, Universitatea „Constantin Brîncuşi" din municipiul Tg.Jiu şi „Agenţia Domeniilor Statului Tg.Jiu", pentru a fi obligate să îi retrocedeze în natură partea rămasă liberă din terenul expropriat de la antecesorii săi prin Decretul nr. 83/1949 şi anume terenul situat în municipiul Tg.Jiu punctul „Drăgoeni" şi totodată pentru a fi obligaţi la plata de despăgubiri băneşti pentru partea din terenul expropriat care este în prezent ocupată de construcţii şi cea aferentă construcţiilor.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că pârâtul Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Gorj, notificat potrivit Legii nr. 10/2001 ca persoană deţinătoare cu cererea pentru restituirea în natură a terenului liber şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru clădirea şi o parte din terenul expropriate abuziv de la autorii reclamantei, şi-ar fi declinat în mod nejustificat obligaţia legală, comunicând că după notificare imobilul a fost transmis fără plată din administrarea sa în cea a Ministerului Educaţiei şi Cercetării spre a fi folosit de Universitatea „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu prin HG nr. 812/2001.
Reclamanta a arătat totodată că şi celelalte pârâte cărora le-a trimis cereri în acelaşi sens au refuzat să emită dispoziţiile prevăzute de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 230 din 6 martie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, stabilind că în raport de temeiul de drept şi de scopul acţiunii, cererea de chemare în judecată reprezintă o contestaţie în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj.
Soluţionând cauza în primă instanţă în acest cadru legal, Tribunalul Gorj a admis în parte contestaţia şi a stabilit în contradictoriu cu Universitatea „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu şi cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti în valoare de 475.915.107 lei pentru terenul în suprafaţă de 3215 mp expropriat în mod abuziv.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut mai întâi din dovezile cu acte şi expertiză efectuate la cererea părţilor, că terenul în suprafaţă de 3215 mp din Tg.Jiu, expropriat de la antecesorii reclamantei, se află în administrarea directă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi în folosinţa Universităţii „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu în temeiul HG nr. 812/2001 şi că deşi este parţial liber de construcţii, fiind necesar desfăşurării activităţilor de interes public specifice, conform dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu mai putea fi restituit în natură.
S-a reţinut ca urmare, îndreptăţirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent şi s-a constatat că valoarea terenului ar fi la data judecăţii, de 475.915.107 lei.
Hotărârea menţionată a fost confirmată prin Decizia nr. 56 din 21 martie 2003 de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin respingerea apelurilor declarate de reclamanta M.D., de pârâta D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi pentru Statul Român, cât şi de Universitatea „Constantin Brîncuşi" Tg.Jiu.
În raport de susţinerile apelanţilor, instanţa de apel a considerat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de fond nu putea dispune obligarea deţinătorului sau a celorlalţi pârâţi şi la plata efectivă a despăgubirilor băneşti, dispoziţia urmând să fie adusă la îndeplinire potrivit procedurii stabilite prin art. 40 din Lege. Totodată s-a motivat că în condiţiile folosirii efective a bunurilor şi a faptului că a răspuns la notificarea reclamantei în această calitate, Universitatea „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu are calitatea de deţinător în sensul dispoziţiilor legale aplicabile.
În fine critica privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a statului reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi de D.F.P. Gorj, a fost respinsă, Curtea de apel socotind că prin menţinerea acestora în cauză în calitate de pârâţi, respingerea excepţiei a fost implicită.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale aplicabile, reclamanta M.A.D. şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj şi Universitatea „Constantin Brîncuşi" Tg.Jiu.
Invocând aplicarea greşită a legii, recurenta-reclamantă a susţinut pe de o parte că instanţele au respins fără nici o justificare legală capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului viran în suprafaţă de 1261 mp cu privire la care s-a constatat neîndoielnic că nu este necesar Universităţii „Constantin Brîncuşi" pentru activitatea de învăţământ, terenul nefiind afectat de amenajări sau utilităţi publice; pe de altă parte că au omis să dispună obligarea pârâtelor la plata efectivă a despăgubirilor stabilite pentru terenul ocupat, clădiri şi anexe.
Prin recursul declarat de Universitatea „Constantin Brîncuşi" s-a susţinut dimpotrivă, că instanţele ar fi reţinut greşit calitatea sa de deţinător în sensul Legii nr. 10/2001 şi ca urmare calitatea procesuală pasivă.
În motivarea criticii s-a arătat că potrivit legii terenul este proprietatea statului, fiind cuprins în domeniul public şi totodată că prin HG nr. 812 din 23 august 2002 dreptul de administrare asupra bunului a fost transmis Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi nu Universităţii „Constantin Brîncuşi" care nu ar putea dispune valabil nici cu privire la restituirea în natură, nici la măsurile reparatorii prin echivalent şi a modalităţii ori valorii lor.
La rândul său, Ministerul Finanţelor Publice prin recursul declarat în nume propriu şi ca mandatar pentru D.G.F.P. Gorj, a invocat pe lângă lipsa de temei legal a hotărârilor pronunţate, lipsa calităţii procesuale pasive care ar reveni în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a Legii învăţământului nr. 84/1995, exclusiv instituţiei deţinătoare, adică Universităţii „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu.
Recursurile se dovedesc fondate potrivit celor ce urmează.
După cum rezultă din actele procesuale efectuate de reclamantă ca persoană îndreptăţită, notificare şi acţiune cu precizările ulterioare, instanţele au fost investite cu soluţionarea contestaţiei acesteia împotriva modului în care persoanele juridice notificate şi chemate în judecată au înţeles să răspundă notificării sale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit dovezilor cauzei, notificarea a fost făcută iniţial la 14 august 2001, deţinătorului imobilului, care era Oficiul de Consultanţă Agricolă Gorj.
La scurt timp, oricum înainte de expirarea termenului de 60 de zile în care deţinătorul era obligat să răspundă la notificare, prin HG nr. 812 din 23 august 2001 imobilul din litigiu în întregul său a fost transmis fără plată în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru a fi „folosit" de Universitatea „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu.
Ca urmare, prima instituţie notificată procedând potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 a comunicat reclamantei că nu mai are calitatea de deţinător şi totodată toate elementele necesare privind identificarea noului deţinător, căruia i-au comunicat notificarea, respectiv Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
La rândul său, persoana îndreptăţită s-a adresat în acest sens atât Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cât şi celorlalte instituţii chemate în judecată, care însă atât în cadrul procedurii prealabile, cât şi în faţa instanţelor investite cu soluţionarea contestaţiilor şi-au declinat fiecare calitatea de deţinător, susţinând că nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Aceeaşi poziţie procesuală a fost adoptată şi de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, introdus în cauză la cererea Universităţii „Constantin Brîncuşi" din Tg.Jiu, atât în faţa instanţei de fond cât şi prin apel.
Fără să se pronunţe motivat asupra excepţiilor ridicate cu privire la calitatea procesuală pasivă a celor chemaţi în judecată, inclusiv a excepţiei invocate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, instanţa de fond a socotit probabil, fapt rezultat numai din dispozitivul sentinţei, că persoanele juridice obligate să răspundă în raporturile juridice legate între părţi în virtutea Legii nr. 10/2001, respectiv persoana îndreptăţită pe de o parte, deţinător pe de altă parte, ar fi Universitatea „Constantin Brîncuşi" şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Ca urmare, prin admiterea în parte a notificării prima instanţă a stabilit în contradictoriu cu acestea dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti în sumă de 475.915.107 lei şi a respins capătul de cerere privind restituirea parţial în natură.
Considerând că prima instanţă s-ar fi pronunţat implicit asupra calităţii procesuale pasive a celor două pârâte-apelante şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării de asemenea fără motivarea cerută de lege, instanţa de apel a reţinut doar că Universitatea „Constantin Brîncuşi" ar fi obligată să stea în proces pentru că a emis Decizia de respingere a notificării.
Ambele hotărâri sunt sub aspectul stabilirii calităţii procesuale pasive a instituţiilor chemate în judecată, nemotivate şi în economia considerentelor vădit greşite.
Astfel, dincolo de faptul că era obligată să se pronunţe explicit şi motivat asupra excepţiilor, instanţa de fond avea de stabilit pe baza unor dovezi certe, căreia dintre persoanele juridice notificate şi chemate în judecată îi revine calitatea de deţinător în sensul Legii nr. 10/2001, prin aceasta înţelegându-se fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la bunul care face obiectul litigiului, fie instituţia cu personalitate juridică care are bunurile înregistrate în patrimoniul său, ţinând seama de faptul că Universitatea „Constantin Brîncuşi" a negat constant că ar putea dispune valabil asupra cererii reclamantei.
În aceste condiţii conform art. 313 C. proc. civ. recursurile se vor admite cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În rejudecare, după stabilirea deţinătorului legal obligat conform celor arătate, instanţa de fond va trebui să examineze şi susţinerile reclamantei-recurente M.A.D. privind respingerea greşită a capătului de cerere având ca obiect restituirea în natură a unei părţi din terenul litigios, ţinându-se seama pe de o parte de faptul că legea specială a consacrat principiul prevalenţei restituirii în natură, pe de altă parte că acesta funcţionează şi în cazul aplicării art. 16 din Legea nr. 10/2001, dacă nu rezultă din probe că imobilul este ocupat, mutarea activităţilor cu care este ocupat nu este posibilă, ori prin situarea lui, bunul este esenţial în buna desfăşurare a activităţilor de utilitate publică sau sociale specifice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta M.A.D., pârâta D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de pârâta Universitatea „Constantin Brîncuşi" Tg.Jiu împotriva deciziei nr. 56 din 21 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa nr. 272 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6896/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
