ICCJ. Decizia nr. 6910/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6910
Dosar nr. 12926/2003
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea adresată Primăriei Urlaţi sub nr. 1011 din 10 septembrie 2001, D.C.(în prezent decedat) şi C.D., ambii în calitate de succesori ai defunctului A.P. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 620 mp, situat în oraşul Urlaţi, imobil expropriat în baza Decretului nr. 303/1987 şi pentru care s-a primit o despăgubire simbolică, parţială (numai pentru 250 mp).
Ca răspuns la notificare, primarul oraşului Urlaţi a emis Dispoziţia nr. 641 din 2 octombrie 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 250 mp motivat de faptul că terenul este ocupat de construcţii; pentru diferenţa de 375 mp se arată că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001 deoarece nu a fost preluat sub nici o formă de stat. De asemeni, pentru suprafaţa de 250 mp s-a făcut o ofertă de restituire prin echivalent sub forma unei despăgubiri de 29.900.000 lei, calculată conform art. 11 alin. (7) din lege, raportat la o valoare estimativă a imobilului de 41.875.000 lei.
Împotriva acestei dispoziţii au formulat contestaţie C.D. şi D.M.(succesor legal după D.C., decedat ulterior formulării notificării, la 1 februarie 2002), cerere înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 12439 din 29 octombrie 2002.
Prin contestaţie s-a solicitat anularea dispoziţiei primarului şi obligarea Primăriei oraşului Urlaţi să le restituie în natură terenul de 620 mp.
Contestatorii au chemat în judecată, în calitate de pârâţi, atât Primăria oraşului Urlaţi cât şi Consiliul Local Urlaţi.
În motivarea contestaţiei, aceştia au arătat că, până în anul 1988, C.D. şi soţul său decedat D.C. au deţinut imobilul situat în Urlaţi, , compus din teren de 620 mp şi construcţie, (în prezent demolată).
Prin Decretul nr. 303 din 11 decembrie 1987 a fost expropriată atât suprafaţa de 250 mp, cât şi construcţia aflată pe el, plătindu-se o despăgubire de 80.375 lei, conform adresei nr. 2496 din 18 februarie 1988 emisă de G.I.G.C.L Prahova.
Diferenţa de 370 mp a fost preluată de stat fără nici un titlu.
Contestatorii au arătat că terenul poate fi restituit în natură, astfel că dispoziţia primarului este nelegală.
Ulterior, după efectuarea unei expertize tehnice în cauză, contestatorii şi-au precizat cererea, arătând că solicită numai restituirea în natură a suprafeţei de 250 mp, diferenţa de 370 mp nefiind preluată de stat.
Contestaţia a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr.700 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
S-a reţinut că dispoziţia primarului este legală şi temeinică deoarece suprafaţa de teren de 250 mp nu se poate restitui în natură, ea fiind ocupată parţial şi funcţional de construcţii, terenul fiind necesar bunei utilizării a acestora.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 244 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
S-a reţinut că terenul în litigiu este traversat, conform expertizei tehnice efectuate în cauză, de o conductă de gaze, de o reţea electrică şi de o reţea telefonică, iar planul de urbanism a evidenţiat că terenul este aferent unui bloc de locuit şi Poştei din oraşul Urlaţi, nefiind posibilă restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, contestatorii, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 1 pct. 1 şi art. 9 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, ignorând faptul că terenul de 250 mp constituie o zonă verde nefolosită în spatele unui bloc de locuinţe şi că utilităţile aflate pe teren, respectiv conductele de gaz, electricitate, cablurile telefonice pot fi funcţionale şi în cazul restituirii în natură a terenului. Se mai arată că SC D. SA s-a declarat de acord să-şi ridice conducta, aceasta nefiind funcţională în prezent, iar SC E. SA şi R. sunt de acord cu cererea recurenţilor de restituire în natură.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Este necontestat faptul că imobilul în litigiu, respectiv terenul de 250 mp şi construcţia aflată pe el a fost expropriat pentru lucrări de utilitate publică, conform Decretului nr. 303/1987, casa a fost demolată, iar pe teren s-a ridicat, parţial, un bloc de locuinţe, restul suprafeţei fiind brăzdată, în subteran, de o conductă de gaze, de un cablu de reţea electrică şi de un cablu telefonic din fibră optică, aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. N.N. şi din înscrisurile depuse la dosar.
Faţă de amplasamentul acestor utilităţi, care servesc normalei folosinţe a blocului de locuinţe ce ocupă parţial terenul în litigiu, dar şi construcţiei vecine care deserveşte Poşta, nu se poate susţine în mod justificat că acest teren este liber şi poate fi restituit în natură.
Situaţia acestui teren se încadrează în prevederea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv terenul este „ocupat funcţional" în întregime.
Împrejurarea că SC D.S. SA, F.O.L Urlaţi a comunicat, prin adresa nr. 114 din 2 aprilie 2003, că va dezactiva conducta de gaze, după înlocuirea unei alte conducte de pe o stradă vecină nu schimbă situaţia în favoarea recurenţilor deoarece rămân celelalte utilităţi, respectiv cablul telefonic şi cablul electric care străbat subsolul terenului în direcţii ce împiedică restituirea lui în natură, iar susţinerea recurenţilor în sensul că privind restituirea terenului în natură este nesusţinută SC E. SA şi R. SA şi-ar fi exprimat acordul de probe. Adresele nr. 197 din 3 aprilie 2003 şi respectiv nr. 230/4116 din 21 mai 2003 nu sunt dovezi în acest sens.
În raport de această situaţie, recursul contestatorilor apare ca nefondat şi va fi respins. Nu s-a demonstrat existenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi invocate de aceştia.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.D. şi D.M. împotriva deciziei civile nr. 244 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6944/2003. Civil. Pretenţii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 6905/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
