ICCJ. Decizia nr. 6944/2003. Civil. Pretenţii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6944
Dosar nr. 5520/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2001, astfel cum a fost precizată, reclamantul P.Ş.D. a chemat în judecată pe pârâţii S.R.I. şi S.J.I. Sibiu solicitând să fie obligaţi la plata sumei de 139.011.263 lei, reprezentând diferenţa dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999 şi ajutoarele nete încasate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea cererii reclamantul arată că a fost trecut în rezervă, cu drept la pensie, la data de 22 noiembrie 2000, dată la care, potrivit legii, era îndreptăţit să primească cu titlu de plăţi compensatorii, contravaloarea a 12 solde brute, sume de bani care nu erau supuse impozitării, astfel cum greşit au stabilit pârâţii.
Pârâtul S.R.I. a cerut respingerea acţiunii şi a solicitat chemarea în garanţie a Ministerului de Finanţe care, în ipoteza admiterii cererii, să fie obligat să-i restituie impozitul aferent celor 12 solde, reţinut şi vărsat.
Prin sentinţa civilă nr. 275 din 30 mai 2002 Tribunalul Sibiu a admis cererea în contradictoriu cu pârâtul S.R.I., sens în care l-a obligat să plătească reclamantului suma de 139.011.263 lei reprezentând valoarea actualizată la data de 30 aprilie 2002 a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, sumă care se va actualiza, în continuare, până la data plăţii efective şi, pe cale de consecinţă, şi chemarea în garanţie, sens în care Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească pârâtului sumele de bani mai sus arătate.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.J.I. Sibiu.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, prin interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale incidente, ajutoarele datorate personalului militar cu ocazia pensionării, conform art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, se calculează în raport de solda brută şi nu sunt impozabile, caz în care se impune obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a contravalorii impozitului calculat în raport de contravaloarea soldelor brute încasate şi care a fost reţinut în mod nelegal.
Prin Decizia civilă nr. 2836 din 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul S.R.I., prin reprezentantul său U.M. 0198 Bucureşti şi de chematul în garanţie Ministerul de Finanţe, reţinând că sentinţa dată în primă instanţă este legală şi temeinică.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, invocând incidenţa art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului se arată că plăţile compensatorii la care era îndreptăţit reclamantul conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea militarilor cădeau sub incidenţa art. 86 din OUG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, act normativ care abroga orice altă dispoziţie contrară şi potrivit căruia astfel de plăţi nu erau exceptate de la impozitare.
Prin cererea formulată la7 iunie 2004, pârâtul S.R.I. a cerut admiterea recursului în anulare şi restabilirea situaţiei anterioare executării hotărârilor atacate.
Analizând recursul în anulare Înalta Curte constată că acesta este fondatpentru următoarele considerente:
În drept, una din regulile de interpretare logică a normelor de drept civil este aceea conform căreia textele de excepţie trebuie să-şi găsească aplicaţie numai în ipotezele la care se referă, neputând fi extinse şi la alte cazuri.
Astfel, în materia impozitului pe venit, reglementată prin OUG nr. 73/1999, regula este aceea că orice sume de bani dobândite cu titlu de venituri sunt supuse impozitării iar excepţia este dată de anumite categorii de venituri care nu sunt supuse impozitării.
Or, sumele de bani acordate militarilor cu titlu de plăţi compensatorii conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu sunt exceptate nici prin acest act normativ şi nici prin dispoziţiile OUG nr. 73/1999 de la calcularea impozitului pe venit.
Aşa fiind, în mod greşit instanţele, folosind argumentul de analogie, a asimilat această categorie de venituri cu altele, care sunt scutite de plata impozitului, deşi acestea din urmă sunt reglementate prin excepţie de la regula generală care este impozitarea şi, pe cale de consecinţă, sunt limitativ prevăzute de actele normative.
Ca atare, cum hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a dispoziţiilor OUG nr. 73/1999, fapt ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei în fond, Înalta Curte urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile recurate şi, pe fond a respinge cererea dedusă judecăţii.
Cum, hotărârilor judecătoreşti casate prin prezenta decizie au fost puse în executare şi cum, reclamantul a încasat deja suma de 151.211.603 lei, în baza art. 4042 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune restabilirea situaţiei anterioare executării, sens în care acesta urmează a fi obligat să restituie pârâtului sumele de bani încasate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2835 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 275 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu pe care le casează şi respinge, ca nefondată, acţiunea reclamantului P.Ş.D. şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării moştenitorilor reclamantului, la restituirea sumelor de bani încasate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6954/2003. Civil. Dizolvare federaţie,... | ICCJ. Decizia nr. 6910/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
