ICCJ. Decizia nr. 7146/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7146
Dosar nr. 610/2003
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 26 octombrie 1998 cu completările ulterioare, C.M. şi T.D., au chemat în judecata civilă pentru revendicare imobiliară şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare şi de închiriere a imobilului din Bucureşti pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC A. SA Bucureşti, HG, R.I., R.M., S.D., V.S., C.M. şi C.R.
Reclamanţii au susţinut în esenţă, că imobilul revendicat a fost naţionalizat abuziv de la adevăraţii proprietari, antecesorii lor M.C. şi C.E. care în calitate de intelectuali erau exceptaţi de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, aşa încât fiind deţinut fără titlu valabil de C.G.M.B., nu putea face obiectul vânzării conform Legii 112/1995 şi nici a închirierii în favoarea pârâţilor persoane fizice.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 332 din 14 mai 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a, a respins acţiunea principală formulată de reclamanţi şi a admis cererea reconvenţională prin care pârâta S.D. a cerut să se constate în contradictoriu cu reclamanţii valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416 din 21 ianuarie 1997, încheiat de ea şi Consiliul General al Municipiul Bucureşti în temeiul Legii 112/1995.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care prin Decizia nr. 423 din 5 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au fost declarate două recursuri de către reclamantul C.M. personal şi de către reclamantul T.D. prin mandatarul său C.E.
Întrucât în cursul procesului s-a ridicat excepţia tardivităţii introducerii recursurilor, la 30 martie 2004 recurentul T.D. personal a solicitat repunerea în termen, susţinând că fiind plecat în străinătate la data comunicării hotărârii atacate nu a avut posibilitatea să-şi exercite în termen legal dreptul la recurs şi totodată că hotărârea nu a fost comunicată şi mandatarului său C.E.
Recurentul C.M. la rândul său a susţinut că recursul său a fost declarat în termenul prevăzut de lege, întrucât hotărârea atacată ar fi fost comunicată la o adresă greşită în judeţul Maramureş în loc de judeţul Mehedinţi.
Din verificarea dovezilor de comunicare a hotărârii atacate, precum şi a dovezilor înfăţişate odată cu cererea de repunere în termen procedându-se mai întâi la examinarea excepţiei se reţin cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 90–93 din aceiaşi lege, înmânarea actelor de procedura se face de regulă la domiciliul sau reşedinţa celui îndreptăţit sau în caz de alegere de domiciliu cu arătarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, la domiciliul acelei persoane.
Sunt de consemnat totodată dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să o facă, situaţie în care calea de atac se poate exercita în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen urmând să fie arătate şi motivele acesteia.
În cauză, hotărârea atacată a fost comunicată valabil recurentului C.M. în sensul înmânării efective a actului de procedură la data de 3 ianuarie 2003, comunicarea realizându-se corect la domiciliul acestuia aflat în comuna Bala judeţul Mehedinţi, chiar dacă din eroare s-a indicat cu prilejul redactării actului, judeţul Maramureş, în loc de judeţul Mehedinţi.
Eroarea săvârşită cum s-a arătat nu a avut nici un fel de efecte asupra realizării procedurii la domiciliul real al părţii pentru că aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii (fila 156 dosar apel) cât şi din comunicarea înfăţişată în instanţa de recurs (fila 72) trimiterea poştală a fost redirecţionată prin grija oficiului poştal, în judeţul Mehedinţi în loc de judeţul Maramureş cum se consemnase iniţial.
În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 101 C. proc. civ., faţă de data înmânării hotărârii atacate 3 ianuarie 2003, recursul putea fi declarat valabil până la 20 ianuarie 2003 inclusiv, depunerea şi înregistrarea la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată la 21 ianuarie 2003 fiind tardivă.
Constatarea tardivităţii se impune şi cu privire la recursul declarat la 21 ianuarie 2003 de reclamantul T.D. căruia i s-a comunicat în mod valabil hotărârea atacată la domiciliul sau aşa cum a fost arătat în declaraţia de apel şi în toate cererile înfăţişate în cursul procesului la data de 16 decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel se constată că cererea de repunere în termen nu îndeplineşte condiţiile art. 103 C. proc. civ., pentru a fi admisă.
Pe de o parte, lipsa de la domiciliu în sine nu reprezintă o cauză de împiedicare mai presus de voinţa părţii pentru exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor procesuale, câtă vreme legea prevede remediu legal pentru astfel de situaţii.
Pe de altă parte, niciodată în cursul procesului la instanţa de apel, reclamantul T.D. nu a fost reprezentat de mandatarul C.E. şi nu a cerut comunicarea actelor de procedură la acesta din urmă sau la o altă persoană.
În fine, cererea de repunere în termen formulată la 30 martie 2004 se dovedeşte la rândul său tardivă în raport de dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., nefiind formulată în 15 zile de la încetarea pretinsei împiedicări constând în lipsa de la domiciliu datorată plecărilor repetate în străinătate.
Ca urmare, cererea de repunere în termen mai sus examinată se va respinge ca nefondată, cu consecinţa admiterii excepţiei de tardivitate şi a respingerii recursurilor declarate în cauză ca tardive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul T.D.
Respinge ca tardive recursurile declarate de reclamanţii C.M. şi T.D. împotriva deciziei nr. 423 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7098/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6986/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
