ICCJ. Decizia nr. 7098/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7098
Dosar nr. 800 /2003
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 5448 din 18 martie 1999 reclamanţii L.A., L.N., L.O., L.V. şi T.A. au chemat în judecată pe pârâţii R.S.C., P.P. şi E.I.R. şi au solicitat: să fie obligată pârâta R.S.C. să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 390 mp situat în Constanţa; să se constate nulitatea absolută a actului de schimb nr. 4576 din 23 mai 1973 pentru frauda la lege precum şi nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3157 din 14 iulie 1998 încheiat între pârâţii-vânzători P.P. şi E.I.R. pe de o parte şi pârâta cumpărătoare R.S.C. cu privire la suprafaţa de 300 mp teren.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii legali ai defunctului L.N. fostul proprietar al terenului în litigiu preluat de Statul Român fără titlu legal.
Au precizat reclamanţii că terenul a fost transmis pârâţilor P.P. şi E.I.R. precum şi că aceştia l-au înstrăinat pârâtei R.S.C. prin actul autentic din 14 iulie 1997.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 6587 din 22 aprilie 1999, în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ., a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Prin cererea din 13 octombrie 1999 reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
La data de 28 martie 2000 în cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu I.M., R.V., Ş.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.M.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. şi C.N.
În motivarea cererii, intervenienţii au arătat că, în calitate de succesori ai defunctului S.D. sunt coproprietari alături de reclamanţi, ai terenului în litigiu.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 613 din 12 septembrie 2000 a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu.
S-a reţinut că terenul în suprafaţă de 300 mp, situat în Constanţa, a făcut parte din suprafaţa totală de 14711 mp proprietatea lui A.S., dobândită prin actul de vânzare cumpărare din 8 august 1912. Prin Decretul nr. 102 din 20 aprilie 1950 terenul în litigiu a trecut în patrimoniul Statului Român prin expropriere.
La data de 23 mai 1973, prin contractul nr. 4576, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Constanţa a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu către H.D., autorul pârâţilor P.P. şi E.I.R., în schimbul terenului situat în Constanţa, expropriat din patrimoniul acestuia prin Decretul nr. 587/1967.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii L.A., L.N., L.O., L.V., T.A. şi intervenienţii I.M., R.V., Ş.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.D., F.S.A.M., G.D., S.E., T.D.R., G.I., G.T. şi C.N. împotriva sentinţei civile nr. 613 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Constanţa.
S-a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada că actul de schimb şi contractul de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative, faptă care să atragă constatarea nulităţii absolute a acestor acte juridice.
Împotriva deciziei civile nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii L.A., L.N., L.O., L.V., T.A. şi intervenienţii I.M., R.V., Ş.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.N.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. şi C.N., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut în esenţă că: 1. instanţele trebuia nu să soluţioneze „acţiunea în revendicare imobiliară" prin compararea titlurilor invocate de părţi şi să dea eficienţă principiului nemo plus juris ad allium transferre poesst quam ipse habet ; 2. imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil întrucât scopul exproprierii nu a fost cel de utilitate publică şi nu a fost acordată o justă şi prealabilă despăgubire.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 8 august 1912 A.S. a cumpărat de la G.C. o suprafaţă de 14711 mp teren neconstruit şi o suprafaţă de 2891 mp teren cu construcţiile aflate pe acesta. Prin deciziunea civilă nr. 68 din 16 aprilie 1937 a Curţii de Apel Constanţa a fost declarată deschisă succesiunea defunctului căpitan A.N.S., a fost ordonată ieşirea din indiviziune asupra bunurilor situate în oraşul Constanţa „Parcul Băile Tataia" şi anume: au fost atribuite 249,6/360 părţi N.L.; câte 9/360 părţi M.G.A., A.C, P.B., V.S., I.S., D.D.S., N.D.S. şi I.D.S.; câte 8/360 părţi E.G., C.S., S.F. şi 14,4/360 părţi E.I.S.
La data de 1 octombrie 1937 în registrele de transcripţiuni figura înscris A.S. cu suprafaţa de 14711 mp.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă succesorii lui A.S. şi-au împărţit ulterior în natură bunurile imobile succesorale şi nici în ce măsură se mai aflau în patrimoniul acestora în anul 1950 când terenul în litigiu a fost preluat de Statul Român.
Reclamanţii şi intervenienţii în interes propriu susţin prin recurs că acţiunea pe care au formulat-o are caracterul unei acţiuni în revendicare, de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Acţiunea în revendicare imobiliară poate fi promovată de către proprietarul exclusiv sau de către toţi coproprietarii, neposesori împotriva posesorului neproprietar, şi nu poate avea ca obiect decât un bun individual determinat.
Reclamanţii şi intervenienţii nu au făcut dovada prin certificate de moştenitor sau certificate de calitate de moştenitor că sunt succesorii celor care au dobândit cote părţi din succesiunea lui A.S. potrivit hotărârii judecătoreşti menţionate anterior.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat reclamanţii L.A., L.N., L.O., L.V. şi T.A. (fostă L.) precum şi de intervenienţii în nume propriu B.D.M., C.N., G.I., G.D.M., G.T., I.M., I.R., M.S.A., R.M.A., R.V., S.E., S.E., T.D.R. şi V.M.D. împotriva deciziei nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către Consiliul Local al Municipiului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7238/2003. Civil. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 7146/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
