ICCJ. Decizia nr. 6986/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6986
Dosar nr. 2375/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5040 din 30 septembrie 2002 la Tribunalul Constanţa petenta A.M. a chemat în judecată SC E. SA şi a solicitat să fie obligată pârâtă la plata de despăgubiri băneşti reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 256 mp situat în Eforie Nord, expropriată, pe care a fost „construit Complexul hotelier Dunărea".
În motivarea cererii petenta a arătat că prin Decretul nr. 354/1969 a fost expropriat din proprietatea sa terenul în litigiu, fără acordarea de despăgubiri.
A mai precizat petenta că deşi pârâta este deţinătoarea bunului expropriat aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu i-a făcut ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1378 din 17 decembrie 2002 a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă contestaţia formulată de petenta A.M.
S-a reţinut că obiectul litigiului îl constituie contestaţia formulată de A.M. împotriva deciziei nr. 395 din 23 iulie 2001 emisă de pârâta SC E. SA prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului menţionat, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că petenta a formulat contestaţie la data de 3 octombrie 2002, peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei, 8 august 2001, prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 26 din 19 martie 2003 a respins apelul declarat de petenta A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, cu motivarea că just contestaţia a fost respinsă ca tardivă în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 26 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, a formulat recurs petenta A.M. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 întrucât pârâta nu i-a făcut ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, şi nu a emis decizie în acest sens în raport de comunicarea căreia să înceapă să curgă termenul de 30 de zile.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute ... de o societate comercială la care statul ... este acţionar ori asociat majoritar ... vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul în care statul ... este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz dispoziţie motivată, ... să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
În speţă, prin Decizia nr. 395 din 23 iulie 2001 SC E. SA nu a aprobat restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul teren în suprafaţă de 513 mp, situat în Eforie Nord (lotul 651) solicitat de petenta A.M.
A.P.A.P.S. a comunicat petentei că SC E. SA, societate comercială deţinătoare a imobilului nu este integral privatizată.
Ca atare, intimata SC E. SA avea obligaţia să se conformeze dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi să facă petentei ofertă de restituire prin echivalent, prin decizie/dispoziţie motivată.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie tocmai cererea petentei de a i se face ofertă de restituire prin echivalent.
Petenta nu a contestat Decizia prin care i-a fost respinsă solicitarea de restituire în natură a bunului, în raport de care instanţele au constatat că cererea a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
În speţă, petentei nu i-a fost făcută, prin decizie/dispoziţie motivată ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Alin. (7) al art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede că dacă oferta este refuzată în condiţiile alin. (3) din acelaşi articol, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Rezultă că, în speţă, termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei/dispoziţiei prin care persoanei îndreptăţite i s-a făcut o ofertă de restituire prin echivalent nu a început să curgă întrucât un astfel de act nu există.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite acesteia cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 26/C din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7146/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6952/2003. Civil. Revendicare - L.119/1948.... → |
|---|
